Note - Partea 1
de Alexandru Vlahuta
Multe lucruri minunate a lasat Dumnezeu pe lume, cu multe si nepretuite daruri a mai inzestrat pe om, nici unul insa nu se poate asemana cu plina de taine si nemasurata putere a gandirii. De toate parc-as ajunge sa ma satur cu vremea; numai de gandit, de voluptatea asta mai imbatatoare decat tot ce basmele orientale au putut nascoci, in veci nu m-as mai satura. De buna seama ca harul acesta e o bucatica rupta din atotputernicia Celui-de-sus - un crampeias mic, nezarit de mic, si-i mai tare decat taria vanturilor, mai adanc decat adancul marilor.
E asa dulce sa te gandesti! ... Esti aici, si oriunde vrei - in clipa asta, si-n orice timp. Esti singur in multime, si esti cu cine-ti place in singuratate.
Iata, am trecut de jumatatea vietii. Si cu ce sete ma reintorc la inceputul ei. A, copilaria mea a fost trista, asa de trista, ca n-as vrea s-o mai traiesc aievea; dar mi-e nespus de drag s-o cuget. Departarea da farmec sufeirntilor prin cari am trecut, si cand ma uit in urma, la mine, imi par eroul unui poem frumos.
La tara, intr-un catun sarac, pe valea Similii, cu fata la drum, o casa veche, acoperita cu trestie, o salita intre doua odai podite cu scanduri de stejar, in fund un iatac c-o ferestruie ce da in livada, paretii si bagdadiile albe, prispa lipita cu lut, ograda larga din sus de poarta, heiurile gospodariei, de jur imprejur gard de nuiele, incununat cu maracini, iar dincolo de gard, in toate partile, dealuri rotunde, cu dumbravi pe coama, cu holde-nvastate pe dulcea revarsare a coastelor pana-n siragul de salcii de pe malul garlei - acolo-i toata copilaria mea, sarma mea copilarie!
Plapand, bolnavicios de mic, suferind intr-una de friguri si de dureri de cap, stam zile-ntregi la fereastra, infasurat intr0un sal, si ma uitam cu dor la ceilalti copii cum alergau si se zbantaiau pe afara, spulberand colbul de pe drum, sanatosi, vioi, iimbatati de libertate. Rasetele lor zgomotoase, fermecatoarea galagie a jocurilor lor, umbra si freamatul copacilor, mugetul departat al vitelor, ciripitul vrabiilor sirazele soarelui veneau la mine ca dintr-o alta lume - o lume vesela si fericita, in care mie nu mi-era dat sa traiesc.
Vara numai, in zilele frumoase si calde de pe la mijlocul verii, cand ma simtam mai binisor, imi asternea mama o saltea pe prispa, sub strasina lata din fata casei. Acolo ma vad adesea culcat, cu mainile pe piept, cu ochii pe jumatate inchisi - copil pe jumatate mort. Deasupra mea, lipit pe firida, un cuib de randunica, si-n margine, inghesuiti unul intr-altul, doi puisori in tuleie, cu casul la gura, clipesc din ochi, somnorosi - s-o data tresar cand vine randunica, lacomi si speriati si intind spre ea, pliscurile mari, cascate, si piuie, si tremura de aripioare: ce foame li-i, saracutii de ei!
Incet - parc-ar vrea sa m-adoarma - asa de incet si de dulce se clatina pe parete umbra teiului de langa scara. Di cand in cand aud cumpana de la fantana scartaind, un chiot lung in departare, un latrat de caine, un plesnet de bici si toate rasuna asa furmos in aerul cald si limpede al zilei, ca dfara sa-nteleg de ce, imi vin lacrimile in ochi, si plang. Un calaret trece-n galop. Ascult cum suna copitele calului pe drumul uscat. As vrea sa vad, sa-mi umplu sulfetul de miscarea si de prievelistile ce ma-nconjoara, dar sunt asa de slab - ma-njunghie prin coaste, si am parc-o greutate pe piept, ma dor vinele gatului, si nu pot nici capul sa mi-l intorc. Imi curg lacrimile pe obraz si simt in gura si gustul lor sarat!
Ma gandesc la moarte, nu cu frica, nici cu parere de rau pentru mine. Eu m-am deprins, in multele mele nopti de friguri si de nesomn, cu odeea ca azi-maine trebuie sa ma sfarsesc ... sa adorm si sa nu ma mai destept. Eu stiu, stiu ca ma duc. Dar mi-e mila de mama, ca ea nu stie, s-o vad cum se lupta cu moartea mea, fara s-o banuiasca. Biata mama, ce mult ma iubeste, si cat sufera, numai din pricina mea.
Iata, o aud viind - mai mult o simt decat o aud, asa de-ncet paseste. S-apropie; cum cata la mine, cum imi surade de cald, parca-mi vin raze de soare de pe fata ei palida, din ochii ei mari, de o nespusa blandeta si bunatate-n privire. De nu m-ar cunoaste c-am plans! ...
Ingenunche la capataiul meu si-mi pune maa pe frunte. Mi-alina orice durere cand vine langa mine, si ce dulce mi-e sa-i simt palma racoroasa lunecand incet pe fruntea mea infierbantata.
-Vrei tu olecuta de supa, numai o lingura.
-Nu, mama draga, nu pot, zau ca nu pot.
Dar caut sa m-arat voios - incerc sa-i surad, cu buzele mele uscate ce-mi scartaie pe dinti.
Pricep dupa glas si dupa ochi c-a plans si ea. Mi se pare mie c-amandoi ni-ascundem aceleasi ganduri, s-aceleasi temeri, s-aceleasi lacrimi.
Note - Partea 1
Note - Partea 2
Note - Partea 3
Aceasta pagina a fost accesata de 2498 ori.
