Traduceri din Ada Negri
de Alexandru Vlahuta
De catva timp, Italia pare a intra intr-o noua perioada de inflorire, de glorioasa primavara artistica, vadita mai ales prin manifestarea puternica si plina de impunatoare originalitate a literaturii ei. In pleiada de talente, cari au determinat in anii din urma aceasta fericita miscare literara - Ada Negri - de abia de curand intrata - ocupa un loc de frunte. Pana acum vreo doisprezece ani nimeni nu stia de existenta ei. O biata fata de la tara, ramasa de mica fara tata, crescuta in necazuri si in saracie, muncita, invata - mai mult singura invata - si, la varsta de 18 ani, izbuteste sa fie numai invatatoare la un sat - neasteptata bucurie pentru mama ei, ale carei miini slabe de boala si de batranete nu mai puteau munci pentru doua guri, bucurie stricata insa, udata si asta de lacrimi, caci, neputandu-si parasi casa, e nevoita sa se desparta pentru cine stie cata vreme de mica, de scumpa ei Ada, s-atata are.
O curte larga si murdara, care e si ocol de vite, in fund o casa mica, veche, printr-o ferestruie de hartie de-abia patrunde putina lumina; si cea mai de seama mobila e o lada de carti, care slujeste noaptea de pat - iata locuinta sarmanei invatatoare de la Motta-Visconti, iata primul conac in aspra cale a vietii primul adapost al aceleia care, peste putina vreme, avea sa dea Italiei cele mai atingatoare, cele mai calde, mai generoase si mai pasionate versuri ce s-au scris vreodata. De-aci pornea Ada in fiecare dimineata, adesea pe zloata, framantand noroiul cu bocancii ei mari si grei pana la scoala, sa invete alfabetul pe cei 80 de copii ai satului tacut, departat si salbatic, in care trecerea unei trasuri era un eveniment. De-aci si-a trimis Ada primele versuri, primele batai violente ale inimii ei de poeta, la Illustrazione poporale, un fel de Gazeta sateasca a Italiei.
Intre straini, necunoscuta, neinteleasa si neiubita de nimeni, patrunsa si vibrand toate de adancile suferinti ale poporului, mai mult de propriile ei dureri, ea a simtit de timpuriu misterioasa tresarire a geniului, si inima ei calda de italianca si de poeta a scos, de la primele incercari, accente de o miscatoare sinceritate, strigate de acelea pe cari numai durerea adevarata stie sa le dea, versuri ce par a izbucni din sufletul unui popor intreg. Iata pentru ce, nu numai in Italia, dar si in strainatate, in Franta mai ales, unde e atat de admirata, cand vorbesc criticii despre ea, o numesc cu drept cuvant "la prophetesse du peuple" (Profeta poporului fr.)
La inceput poeziile ei, publicate numai in Illuzione poporale, au trecut aproape neobservate. Tocmai dupa vreo doi ani, cand au prins a fi reproduse si de alte reviste, cunoscutul entuziasm al italienilor a tresarit la acest glas nou, care stia sa cante asa de rasunator si intr-o limba asa de frumoasa pasiunile, durerile si aspiratiile Italiei moderne. Si atunci s-a pornit un adevarat pelerinaj: profesori, deputati, literati, ziaristi, admiratori din toate unghiurile tarii s-au dus la Mottta-Visconti sa vada, sa cunoasca pe geniala lor poeta. Mai visa, ea sarmana, in acel infern de copii zgomotosi si neastamparati ca va fi intr-o zi atat de sarbatorita?
Astazi Ada Negri , in varsta de 34 de ani, este una din cele mai simpatice si mai glorioase figuri ale Italiei, in al carei camp literar sint atatea femei de mare talent. E profesoara la o scoala secundara de fete din Milano, s-a maritat cu un fabricant bogat si a ramas aceeasi poeta, prietena saracilor.
Traduceri din Ada Negri
Aceasta pagina a fost accesata de 1756 ori.
