Nu te mai intoarce...

Nu te mai intoarce...

de Alexandru Vlahuta


Nu, nu te mai intoarce. E zadarnic!...
S-a stins adinca, sfinta mea iubire,
Prea mult ma chinuia. S-am biruit-o,
Am mutilat-o toata,

Cu dintii si cu unghiile-am rupt-o,
Am omorat-o, uite! Acum tace.
In fine, tace. Si sangele in vine
Mai potolit imi bate.

Si noaptea pot dormi. Nu ma mai vaiet.
Chemindu-te, pierduta. A, ce bine-i!
In linistea aceasta nesfirsita
Mi-i inima-mpacata;

Si tese, tese-n firele uitarii
Odihna-mi scumpa. - Nu te ai intoarce -
Sa te urasc voi, cum stiui odata
Sa te iubesc, nebuna:

Sa te urasc pentru-ai meu ani in floare
Ce ti-i jertfii in chinul asteptarii;
Sarmana tinereta fara parte,
In umbra istovita!...

A... dar in ura suferi: plingi in ura...
Si eu... eu l-as vrea vesnic inainte.
Urindu-i vesnic. Nu mai am putere
De lupta, nici de lacrami;

Vreau liniste - tacere-adinca. Faceti
Sa tac acolo-n fund sinistrul geamat.
E cineva acolo-n fund, un dusman,
Un bolnav ce se vaita;

E cineva strivit de-o greutate,
De-un chin de care nu poate sa scape,
E-un suflet ce se zbate, cere sprijin,
Si nu vrea sa se stinga!

Gazeta sateanului, 5 martie 1898






Nu te mai intoarce...


Aceasta pagina a fost accesata de 721 ori.
{literal} {/literal}