Fara ritm
de Alexandru Vlahuta
Trece prin odaia-nchisa
Tainicul fior al serii.
Clapele-nsufletite suspina
Subt albele-ti degete, Nice,
Si tu esti in alb imbracata,
Ca o fantoma. - Cinta.
O, palido, palido, eu stu ca-n curind ai sa mori:
C-atuncea cind tusea te-neaca,
Iti iau de la gura batista patata de singe.
Tu nu-mi vorbesti, cinti.
Nu-ti vad fata, nu-ti vad ochii
Visatori, in cari pilpiie-un dor de sarutari,
In cari parca tremura o lacrima
Pururi.
Vad rochia-ti alba,
Vad parul tau lung de matase,
Si simt sufletul, sufletul,
Sufletul tau, Nice, ducindu-se-n note.
E Beethoven. Cind el plazmuia
Acea sfint-armonie,
Tu nu erai, Nice, pe lume, nici eu;
Dar opera ce-oo-ncheag-un artist
Lumea, cit lume-i, o soarbe
S-o face carne si singe al ei;
Si astazi, mai mult decit orice cuvint,
Muzica asta rosteste
Ceea ce simti tu, ceea ce simt eu. - Cinta.
Spun acordurile grave
Ascunsa ruin-a trupului tau asa de furmos,
Mistuit de boala.
Spun tineretea-ti ce nu vrea sa moara,
Spun ca tu esti sotie,
Si spun ca tu esti mama,
Si copilasu-ti ingina primele vorbe gingase,
Si tu pentru el, pentru el
Ai vrea sa traiesti...
Spun acordurile grave
Ca pe cind tu pleci lasind aici iubirea,
Eu voi trai neiubita,
O, Nice, inca douazeci-treizeci de ani
Va trebui sa-mi tirii zilele pe lume
Singura!
Fiindca iubirea te cheama,
Traieste, si lasa ca eu, nejalita, sa mor!...
Tu nu-ti intorci capul;
Nu-ti vad fata, nu-ti vad ochii,
Ochii tai visatori in cari pilpiie
Un dor de sarutari,
In cari parca tremura o lacrima
Puriri.
La pamint ma plec si sarut haina-ti alba,
Eu femeie - tie zeita,
Tie ce mini ai sa mori.
Si-mi spun acordurile grave:
Tu, ce ramii in lume, tu, de iubire-nsetata,
Nu pierde vremea, nu pierdem vremea, iubeste:
Iubeste oe cei obiditi si desperati,
Tu, slaba si singura,
Pentru cei slabi si singuri, fii vrednica si tare,
Fa ca nendurata moarte
Sa caste trupului tau groapa
Cind sufletul
Raspindit in sfarmaturi tremuratoare,
Desfacut in milioane de atomi luminosi
Va fi mingiiat
Bietele inimi zdrobite si singure-n lume.
Iubeste - nesfirsit e-amorul,
Caci nesfirsita e durerea.
Gazeta sateanului, 20 ianuarie 1898
Fara ritm
Aceasta pagina a fost accesata de 1708 ori.
