Durerea

Durerea

de Alexandru Vlahuta


Azi-noapte-mi aparu la capatai
O zgripturoaica sluta,
Cu ochiul crunt, si c-un pumnal la soldu-i.
Se apleca asupra-mi. Imi fu groaza.
Soopti: - Eu sunt Durerea.

De azi voi fi, copila sfiicioasa,
De-a pururi linga tine,
Si pas cu pas, ca umbra, pin' la moarte,
Te voi urma oriunde te vei duce.
-O, fugi, i-am zis, mi-e frica!

Ramase nemiscata linga mine
Si zise: - Scris e-n ceruri,
Tu esti o floare, frageda ursita
Zapezii, vintului, restristii;
E scris, e scris in ceruri!

Sarii strigind: - Eu sunt speranta,
Sunt floarea tineretii,
Voi farmecul iubirii, voi divinul
Fior al geniului s-al luminii.
Fugi, cobe uricioasa!

Ea zise: - Celor ce creeaza-n chinuri
Le sta in cale slava.
Numai Durerea da aripi gindirii,
Izbinda n-au decit cei ce lupta.
Atunci i-am zis: - Ramii!

Semanatorul, 6 ianuarie 1902




Durerea


Aceasta pagina a fost accesata de 770 ori.
{literal} {/literal}