Sunt zece ani. Ce curios imi pare
de Alexandru Vlahuta
Sunt zece ani. Ce curios imi pare
Aspectul lucrurilor vechi, uitate!
Ca dintr-un somn, deodata desteptate,
Parca privesc c-un aer de mirare…
Mai stramta-i casa, toate-s micsorate,
Ma uit ca-n vis, si caut prin sertare
Nimicuri scumpe… inima-mi tresare
De-o sfanta si duioasa pietate.
Aceleasi cadre-mpodobesc paretii,
Din rame, cata lung si trist la mine:
Povesti pierdute-n haosul vietii,
De farmecul de-odinioara pline,
imi readuc parfumul tineretii…
Parfum de flori crescute pe ruine.
Vieata, an. I, nr. 1, 28 noiembrie 1893
Sunt zece ani. Ce curios imi pare
Aceasta pagina a fost accesata de 2313 ori.
