Zimnicea
de Alexandru Vlahuta
E cald - aerul fierbe de zapusala. Roata vaporului vantura pietre scumpe in dogoreala soarelui. Fug indarat malurile verzi; ostroavele parca se invartesc in loc. in dreptul insulei Barzina se-ntinde pe tarmul stang marele iezer Suhaia, care porneste din stuharisul satului Vanatorii si tine mai bine de o posta, pana in platoul pe care-i asezat oraselul Zimnicea -veche si bogata schela de grane - capitala tinutului Teleorman acum saizeci de ani, cand, pentru paza si carantinele tarii, se oranduise ca orasele de pe marginea Dunarii sa fie resedinti de judete. Pe sesul ce se asterne inspre apus, pana in Rusca Lunga, a fost vechea cetate-a Zimnicii, din care nu se mai vad azi decat santurile de aparare. Aici se gasesc in pamant urne de lut pline cu cenusa si sfaramaturi de oase, scule si ramasiti de podoabe femeiesti de pe vremea dacilor. Locul acesta - cel mai insemnat cimitir antic din cate s-au descoperit la noi - se numeste si azi de tarani: Campul mortilor. Mai departe, pe maguri usor inclinate, de-a lungul malului se desfasura in soare galbene lanuri de grau si inisti albastre. Pe tarmul din dreapta, inalt, rapos si uscat, e sistovul, orasel si port bulgaresc. Case mici, vechi, sprijinite una de alta, povarnite sub coperisuri de olane, au aerul unor mosnegi ce povestesc intamplari pline de groaza si de jale. Dunarea se largeste. in stanga tarmul se lasa, deschizand privelisti nemarginite peste ogoarele si suhaturile tinutului Vlasca. Satele fug din calea revarsarilor si s-asaza pe dealurile departate. Apele aburesc de caldura. Din desisuri intunecoase de salcii ies lisiti si gaste salbatice, momite de soare. Sitarii vineti si becatele cu cioc alb si subtire se primbla fara frica pe langa vapor. incet vaslesc din aripi pe deasupra noastra gusatii pelicani. Departe-nainte se vad, intre cer si apa, minaretele din Rusciuc - mai demult cetate turceasca, azi oras insemnat al Bulgariei - impins in Dunare pe-o limba de mal.
Zimnicea
Aceasta pagina a fost accesata de 2020 ori.
