Valea Teleajenului

Valea Teleajenului

de Alexandru Vlahuta


Prin franturi de maguri, subt arsita soarelui, taiem spre rasarit meleagurile pustii, scrijelate de izvoare sarate ce usuca iarba pe unde trec, si ne lasam pe surpatura Runcului in valea Teleajenului. Ne oprim putin in Valenii-de-Munte, orasel vechi de peste sase sute de ani, asternut, intre izlazuri si livezi de pruni, pe rausorul Valeanca. Pe spintecatura asta se vede ca si-au facut vad gloatele tatarilor cand s-au napustit incoace, pentru ca toate satele de pe Teleajen, pana-n cheia Bratocii, pastreaza amintiri - doine, legende, nume de locuri - de pe vremile acelea de groaza. De-aici o luam pe apa Teleajenului, pe langa Drajna-de-sus, unde s-au descoperit de curand, pe culmea dealului Gradistea, urmele unui insemnat lagar roman, si dupa un drum de patru ceasuri, peste dealuri sparte de viiturile suvoaielor, printre hartoape prapastioase, iesim la manastirea Suzana, asezata-ntr-o poiana frumoasa, pe-o frunte de damb, sub care se azvarl in Teleajen paraul Stanca din dreapta si Epurasul din stanga, taind pe branistea vaii o cruce de argint.

Toaca. impodobite peste comanac, in lungi rase de seiac, lin pasesc maicutele spre biserica din mijlocul curtii. De jur imprejur, pe marginile intinsului covor de iarba, se insira chiliile - casute albe, curate, gatite ca de sarbatoare, cu flori multe, dintre care se inalta mai mandre tomnaticele dumitrite. Dulce, tanguitor, rasuna in linistea cuprinsului glasurile cantaretilor de strana. in aer e un imbatator miros de minta si de dumbravnic. si vorbe grabite, neintelese, bolborosesc pe sub pamant - e sfada apelor din vale.

De la Suzana-n sus drumul se leagana intre dealuri imbracate-n codru, pe-ndoiturile Teleajenului. Unde si unde se desfac luminisuri verzi, racorite de izvoare limpezi. Urcam un tapsan, si deodata, ca si cum s-ar fi tras repede o perdea, inaintea noastra se face larg, s-o priveliste neasteptata ni se deschide. in fund un sir de munti imbratiseaza zarea; din desimea codrilor, ce-i invelesc pan' la brau, falnic isi inalta grebenii colturosi, albi, ca sideful, desfasurati in arc pe albastrul cerului; iar jos, in mijlocul acestei ingradiri de codri si de munti, o incantatoare poiana s-asterne pe malul stang al Teleajenului, pe ea sunt presarate cateva case de tara, mai la o parte-nspre padure-i manastirea Cheia, dincolo, la sanul drumului, vama Bratocea. Descalecam in pragul acestui rai, ascuns in palnia celor mai frumosi munti din sirul Tatarului. Deasupra noastra tancurile zimtuite ale Tigailor, aprinse de cele din urma raze ale soarelui, par o cununa de flacari. Amurgul iese din codri. Pe vale e pace, racoare, s-un dulce miros de faneata.




Valea Teleajenului


Aceasta pagina a fost accesata de 2056 ori.
{literal} {/literal}