Turnu-Severin

Turnu-Severin

de Alexandru Vlahuta


De la Varciorova malurile se pleaca si se netezesc. Intinse ogoare de porumb inverzesc zaristea. Linia ferata tiveste drept, ca un chenar regulat, marginea apei pana la Turnu-Severin, care s-arata-n asfintitul soarelui ca-ntr-un decor de teatru. Dunarea, largita, taie o curba-n tarmul romanesc si-mpinge orasul pe-o inaltime acoperita de arbori, din desisul carora ies la iveala, tot mai sus, tot mai mari, case albe-nvalite cu olane rosii. Fumuri groase, negre clabucesc din cosurile fabricilor. De departe s-aud bocanind in santiere ciocanele de fier. Pe mal, la schela, furnica multimea, ca la balci.

E plin locul acesta de amintiri stravechi. Pe-aici au curs, acum optsprezece veacuri, legiunile romane, menite-a rasadi un popor nou in campiile pustiite ale Daciei. Aici si-a intemeiat mai tarziu Septimiu Sever straja rasariteana a imparatiei lui, Castrele Severiane, din cari se mai vad si astazi urme (Turnul lui Sever) in gradina publica a orasului, asezata deasupra portului, pe-o terasa-nalta, de unde se deschide una din cele mai frumoase privelisti pe Dunare. Aici a fost odata capitala Olteniei, scaunul vestitilor bani ai Severinului, a caror obarsie se pierde in adancimea vremii, dincolo de descalecatoare. Sapaturile ce se fac prin imprejurimi descopar ziduri antice, chipuri de piatra, scule si monede romane -razlete amintiri dintr-o lume de neasemanati viteji, cari-au adus s-au impanzit in campiile Dunarii lumina, graiul si falnica putere a celei mai mari si mai slavite imparatii din cate-au stat sub soare.

Ce urme de uriasi au lasat legionarii lui Traian pe unde-au trecut! Pasii lor se cunosc prin desfundaturile muntilor. Toate li s-au supus. Stancile s-au dat la o parte si le-au facut loc, apele s-au plecat speriate de umbra si zgomotul celor dintai poduri ce le-au incalecat. Dunarea, insasi mareata si naprasnica Dunare, s-a imblanzit si s-a dat invinsa in mainile lor. Se vad si astazi capataile podului care-a facut nepieritor numele lui Apolodor din Damasc, iesind din valuri, ca doua brate de gigant intinse spre cer.

Aici, pe pamantul acesta, sfintit de jertfe mari si de pretioase amintiri, se ridica azi Turnu-Severin, unul din cele mai insemnate porturi ale Romaniei, oras apusean, cu cladiri frumoase, cu scoli marete, cu uliti largi si drepte - cetate intarita odinioara, aparata de-un sant adanc pe care, la vreme de primejdie, il umplea intr-o clipala Dunarea, puind-o astfel subt o pavaza de apa din toate partile, strangand-o la san, ca pe-un copil iubit, sub bratul ei ocrotitor.

Si ca si cum ar fi fost scris, ca orasul acesta, de care se leaga atatea mari intamplari, sa-si mai insemne o data numele in istoria neamului nostru, iata ca tot aici, unde a descalecat acum optsprezece veacuri imparatul Traian, pune intaiul pas pe pamantul tarii romanesti tanarul print Carol I, chemat sa ia in mana lui agera si norocoasa destinele acestui popor si - redesteptand in el stramoseasca vitejie si putere de munca - sa-l pregateasca pentru o noua faza de propasire si de glorie.




Turnu-Severin


Aceasta pagina a fost accesata de 1357 ori.
{literal} {/literal}