Turnu-Magurele

Turnu-Magurele

de Alexandru Vlahuta


Incep sa se desfasure bogatele holde, nesfarsitele lanuri din Teleorman, unul din cele mai manoase tinuturi ale tarii. O lina suflare de vant adie peste granele coapte. intinsa padure de spice se-ndoaie in valuri sclipitoare. Dinspre miazanoapte, de subt un desis de salcii, apare Oltul. El vine-ncet, greoi, tacut. in fata Dunarii se desface-n doua brate, ca si cum ar vrea sa se mai razime-o clipa pe pieptul celui din urma ostrov inainte de a intra in marele fluviu. De partea ceealalta, din codrii Balcanilor, vine Osma. in raspantia asta de ape, ti se pare ca Oltul, despicand voiniceste torentele Dunarii, a strabatut dincolo, pe tarmul pietros al Bulgariei, si trece-nainte pe sub zidurile Nicopolii.
Suntem in fata portului Turnu-Magurele. Orasul e retras mai deoparte, pe podisul luncii deschise intre Dunare si Olt. in lunca aceasta a fost vechiul oras Turris, de unde se carau in sus, pe apa Oltului, proviziile armatei pe care cuceritorul Daciei o impanzise dincolo de meterezile Carpatilor. Din Turnul lui Traian nu se mai vede azi decat o movila de pamant. Pe-aici si-au facut vad ostile turcesti, al caror suvoi cotropitor sute de ani s-a izbit, ca de un zid neclintit, de piepturile otelite ale romanilor. Locurile acestea au vazut la lupta pe cei mai mari si mai slaviti voievozi ai nostri: pe Mircea cel Mare, pe Vlad tepes, pe Radu de la Afumati si pe Mihai Viteazu, care-astepta pan' ce iarna-i asternea pod de gheata peste Dunare ca sa se rapada ca o vijelie in ostile turcesti si, invalmasindu-le mai mult cu iuteala decat cu puterea, sa bata si sa supuie toate cetatile lor din smarcurile Osmii pana in talazurile marii. s-acum douazeci de ani, tot pe-aici, prin locurile acestea de-atatea ori stropite cu sange, s-au intors ostasii nostri biruitori din campiile Bulgariei. Rarite erau randurile, si steagurile zdrentuite de gloante, dar pe chipurile uscate si pline de praf ale acelor viteji cari vazusera moartea asa de-aproape stralucea ca o lumina dumnezeiasca; toata lumea se descoperea cu respect inaintea lor - pe strazile orasului flori li s-aruncau din balcoane, si ochii se umezeau de lacrimi privindu-i, lacrimi de iubire, de recunostinta, de admiratie. Ei aduceau cu dansii, din sabiile Grivitii si ale Plevnei, cele mai mari si mai scumpe trofee cu cari s-a putut vrodata mandri o armata victorioasa - slava si neatarnarea patriei lor.




Turnu-Magurele


Aceasta pagina a fost accesata de 1194 ori.
{literal} {/literal}