Pe inaltimile Prangului

Pe inaltimile Prangului

de Alexandru Vlahuta


De la Paius pana la Novaci facem o jumatate de zi. Soseaua e larga, dreapta, neteda. Mai pe toata intinderea ei, incepand de la Bumbesti incolo, sunt insirati de o parte si de alta pomi roditori, cari-si apleaca drumetilor crengile lor incarcate de fructe racoritoare. Cica binefacerea aceasta se datoreste unui duhovnic de la Polovraci, care, in loc de matanii, acatiste si zile de post pentru iertarea pacatelor, hotara fiecarui credincios sa sadeasca un numar de pomi pe marginea drumului mare, si vorba lui a fost lege.

Pe la pranz intram in Novaci - un sat lung, de nu se mai sfarseste, asezat la poalele muntilor, in frumoasa vale a Gilortului. Casele albe, invalite cu dranita, rasar ici-colo, prefirate pe tapsanele cuprinse de livezi. Prin mijlocul satului trece Gilortul, puind in miscare, cu undele-i harnice, mori, pive si joagare, de-al caror vuiet rasuna zavoiul de anini, ce se-ntinde de-a lungul raului. De cu seara naimim cai, si ne pregatim merinde pentru trei zile.

In zori pornim. Satul ramane-n ceata. Dupa un ceas de drum printr-o padure de fagi si de goruni iesim in luminis. Pe dealul sterp, acoperit de-o iarba marunta si crapat de arsita, caii, gafaind sub noi, iau pripoarele in piept. Doi plaiesi inalti si trupesi merg pe langa cai. Ei calca usor si lin, ca si cum ar pluti. Un drumeac ingust, sapat cu multa greutate, pleaca din coasta Novacilor si urca, serpuind printre surpaturi si vartoape mancate de suvoaie, pana la Titvele. Aici descalecam, dupa cinci ceasuri de drum, si intram in racoroasa padure de brazi ce acopera ca o caciula varful tuguiat al muntelui. in mijlocul acestei paduri, strabatuta de izvoare, sunt cateva case de lemn - locuinti de vara pentru iubitorii de liniste, de aer curat si de natura frumoasa. Gustam si noi, doua ceasuri, farmecul acestui colt de rai si pornim mai departe. Cum iesim din padure, apucam la dreapta, si - dupa un ceas de suis anevoios - ne oprim pe varful Papusii, munte gol si singuratic, infipt deasupra Titvelor ca o capatana de zahar. De-aici, in zarea larga ce se deschide in jurul nostru, vedem limpede coamele muntilor cum se insira in departari: spre miazanoapte si apus ne ingradesc piscurile plesuve ale Vulcanului, cari pornesc din fund, din coastele Oslii, si vin, in clocotisuri, pana-n spintecatura Jiului, de unde-ncep sa se ridice si sa se inlantuie gheburile din ce in ce mai mari ale Parangului, falnicul munte acoperit odinioara de gheturi, din a caror inceata topire i-au ramas pe zanoagele de la Gauri turme de stanci albe, rotunjite de frecarea apelor, iar printre ele, lacuri albastre si minunate caderi de izvoare, cari fac din acest munte una din cele mai frumoase podoabe ale Carpatilor nostri. in fund, de la apus spre rasarit, se insira ca niste sentinele uriasele varvare: Comanda Prisloapelor, Grivele, Mandra, care se ridica la o inaltime de peste 2.500 de metri, Gruiu, Paclisa, Piatra Taiata, Coasta lui Rusu. Din spatele Mohorului, grebenii Parangului se despart in doua siruri, si apucand intre ei undele Lotrului de la obarsie, le impreuna mai incolo cu ale Lotritii si le duc in hiola, devale, clabucindu-le de stanci pana dincolo de Brezoiu, unde Lotrul se varsa in Olt. Numai spre miazazi privirea scapa si se adanceste in limpezisul vailor. Pe strunga aceasta de lumina, departe, in fundul zarii, vedem cuibarite la un loc cateva pete argintii, sclipitoare, ca niste cioburi de oglinda in bataia soarelui. Acolo-i Targu-Jiu.

Ne scoboram pe partea cealalta a Papusii si scapatam pe-o tarnita intinsa, acoperita de o iarba subtire, uscata si lunecoasa.

Pana pe la toaca mergem tot pe locuri deschise. De jur imprejur avem mareata panorama a muntilor. Unde si unde vedem turme de oi presarate pe limpezisul plaiurilor; izvoare cu sclipiri de otel tivesc poalele codrilor. si nici un zgomot nu s-aude; nici un fum nu se ridica in larga pustietate a zarilor. Cei doi plaiesi se uita mereu la soare - ceasornicul si calauza lor prin coclaurile acestea fara drum si fara adapost. Ne lasam in vale si mergem o bucata de matca bolovanoasa a unui parau. Apoi facem la stanga si intram intr-o padure de molifti. Padurea-i deasa si pripoarele rapoase. Ne dam pe jos si, cu caii de frau, urcam, urcam din greu pe cararile incalcite si intunecoase, printre stanci prabusite, peste copaci doborati de trasnete, lungiti in neoranduiala ca niste lesuri de uriasi dupa un razboi naprasnic. incepe sa se-ntunece, si noi horbacaim mereu. in desisul nemarginit ochii nostri cauta cu dor o zare de lumina. Tacerea plaiesilor ne pune pe ganduri.
- Nu ne-om fi ratacit, nea Gheorghe...
- As, ca doar am ajuns. De sus, de departe, s-aude un caine latrand, apoi altii. inaintea noastra albeste, ca o ferestruie, o geana de lumina, la marginea codrului. Mai suim un damb si iesim intr-o poiana larga pe varful Mohorului, unde ne adapostim pe noapte la stana lui Iordache.




Pe inaltimile Prangului


Aceasta pagina a fost accesata de 2634 ori.
{literal} {/literal}