Ostrovul Mare. Ruini

Ostrovul Mare. Ruini

de Alexandru Vlahuta


E noapte, - o noapte calda, adanca, linistita. Nu se mai aude decat respirarea puternica a masinei si fasiitul somnoros al apei. Luminile intarziate ale satelor clipesc, ca niste licurici, printre crengile copacilor. Trecem pe langa Ostrovul Mare. in bataia lunei, turla bisericii, satul, viile, padurea, toate au infatisarea fantastica a lucrurilor vazute-n vis.

Or fi stiind oare pacinicii locuitori de pe acest ostrov din ce vremi de vitejie au ramas zidurile naruite, valurile de pamant si cele patru metereze din preajma satului? Or fi banuind ei vrodata ca, de pe monedele pe cari le gasesc, cand isi sapa via sau ogorul, ii priveste chipul unui imparat roman si ca, sub vechile ruini, pe cari-si intind navoadele la soare, dorm atatea scumpe amintiri din istoria neamului lor?

De la Severin pana dincolo de Galati, mai toate satele si orasele noastre de pe malul Dunarii sunt ridicate pe ruini de acestea sfinte - ziduri surpate si mormane de moloz - ramase de pe urma intinsei si glorioasei imparatii, ai carei legionari au vanzolit limanurile marilor s-ascunzatorile muntilor, zguduind pamantul sub tropotul cailor lor. taranii dunareni -plugari, pescari, impletitori de rogojini - isi intaresc temeliile caselor cu caramizi scoase din vechile zidiri romane, admirabila simbolizare a inchegarii regatului roman de azi, pe urmele si din vlastarele celei mai frumoase si mai infloritoare provincii romane, de acum doua mii de ani aproape!




Ostrovul Mare. Ruini


Aceasta pagina a fost accesata de 1319 ori.
{literal} {/literal}