Meledic

Meledic

de Alexandru Vlahuta


Dupa mai multe zile de calarie si de zdruncen, si nopti de nesomn pe la stane, sa stai rasturnat intr-un jilt moale, pe-o limpede seara de vara, in linistea solemna a muntilor, subt un cer invapaiat de stele, si s-asculti pe un strain destept care a umblat si a vazut lume multa, sa-l asculti vorbindu-ti cu uimire de tara ta, de frumusetile si de bogatiile ei, iata o fericire din acelea care-ti lasa-n viata dungi nesterse de lumina, carari de-a lungul carora iti porti cu drag aducerileaminte.

Suntem la Meledic, una din cele mai largi deschizaturi din Carpatii Buzaului. Magura pe care stam - un varf inalt de unde privim toata valea Meledicului si muntii departati cari-o inconjoara - se cheama Gruiul Haiducilor. Un mandru castel se ridica pe marginea lacului, flori ne-mpresoara, stelele tremura-n lac, lin clincata pe vale apele Slanicului.

- Doamne, frumoasa tara mai aveti... Pamantul d-voastra e intr-adevar o mama care va rasfata: el va da, aproape de-a gata - si asta nu este totdeauna un bine - va da cu mana larga fructele cele mai gustoase, granele cele mai cautate in Europa si vinuri despre cari noi, la Paris, vorbim ca de lucruri din povesti. in alte parti va sa muncesti si s-asuzi din greu, sa te lupti piept la piept cu pamantul ca sa smulgi si tu ceva din bogatiile lui, fara sa mai vorbim de tarile friguroase unde glia e saraca si unde oamenii sunt nevoiti sa ceara marilor hrana pe care nu le-o poate da pamantul. Aici am vazut pasuni intinse ramase nepascute, paduri nemarginite ce par a fi crescut numai pentru podoaba muntilor si adapostul fiarelor, gorgane de sare si rauri de pacura ce de sine au izbucnit din adancuri, nerabdatoare, viind ele la d-voastra. Eu am ramas pe ganduri ieri, la Lopatari, cand am vazut pe deal limbile acelea de flacari, stravezii, tremuratoare in bataia soarelui - imi inchipuiam... poti oare sa nu visezi intr-o tara ca a d-tale?... imi inchipuiam ca pe dealul acela al Smoleanului s-ar ridica un oras care s-ar incalzi si s-ar lumina c-un gaz asa de curat, strecurat cu atata grija si impartit cu atata darnicie de bunul d-voastra pamant, si ca toti muntii acestia - frumosii munti ai Buzaului, care au lacuri, si chihlimbar, si aur - si-ar deschide deodata ascunsele lor comori si le-ar revarsa asupra acelui oras, asupra tarii intregi... Ce noapte divina, si cum te indeamna la vorba si la vedenii!... Spune drept daca patria d-voastra - pe caremi inchipui cat trebuie s-o iubiti - nu va da adesea visuri de acestea, dintr-o mie si una de nopti. in orice caz, marturiseste ca sunteti un popor fericit.

- Ar trebui sa fim. iti spuneam insa ce istorie zbuciumata am avut, o lupta a fost aproape toata viata noastra, si un camp de jaf si de macel - pamantul tarii. si azi gasesc plugarii nostri sageti pe unde ara, si pinteni si zabale ruginite, si oase de cai cu oase de viteji amestecate. Pe cand d-voastra munceati in liniste, si ridicati altarele luminii apusene, noi pazeam - straji credincioase si neadormite -la portile Carpatilor, noi ne luptam, sarmanii, nestiuti si neajutati de nimeni, si aparam cu sangele nostru sfanta si rodnica d-voastra pace... Garda care moare - cum ziceti in mandra d-voastra limba - moare, dar nu se preda. Noi am fost garda aceea! Vedeti dar ca nu va suntem tocmai straini, si ca am pus si noi ceva - de departe - la lumina asta mare, spre care de-abia acum, de cativa ani, putem sa ne intoarcem fata si sa ne adapam, la stralucirea ei, sufletele noastre asa de-nsetate, de veacuri insetate. Poporul nostru e inca sub spaima primejdiilor prin care a trecut. El nu-i strangator, pentru ca a strans de mii de ori, si de mii de ori a fost jafuit; el nu-i increzator in dreptatea si randuiala omeneasca, pentru ca mereu s-a increzut, si mereu a fost inselat, si de oameni, si de soarta. El e acum, bietul, ca un copil batut, un copil bun, bland, inzestrat cu cele mai alese insusiri - comori ascunse dorm inca in sufletul lui, ca si in pamantul pe care traieste - si in ziua cand, inseninat si trezit la adevarata viata, va fi chemat sa si le arate, nu va fi popor pe lume mai cuminte, mai generos si mai de isprava ca poporul romanesc.




Meledic


Aceasta pagina a fost accesata de 1602 ori.
{literal} {/literal}