Corbul.Hinova

Corbul.Hinova

de Alexandru Vlahuta


Vaporul spinteca netezisul apei, aurit de cele din urma raze ale soarelui. indarat, orasul se pleaca, se cufunda-n valuri. Departe, spre miazanoapte si apus, muntii, intr-un nor de pulbere albastra, isi onduleaza coama pe poalele rubinii ale cerului. Malurile ies din apa intr-o inclinare dulce, desfasurand lanuri de grau in limpezisul zarilor. Peste toate-o moliciune, o pace dumnezeiasca se lasa de sus.

Un deal din Serbia se culca drept in calea Dunarii. Ea, linistita, coteste pe la capul dealului, bate-o bucata buna spre rasarit si se-ndoaie-n forma de potcoava in tarmul romanesc. in fundul acestei potcoave e Ostrovul Corbului, in care un razboi intre rusi si turci, spun localnicii, ar fi lasat corbilor de mancare lesuri pentru trei ani de zile.
                                          *

Un chiot lung sparge tacerea amurgului. Pe malul stang, casute albe se ivesc dintre copaci. Turme de vite se scoboara la adapat. in fata pichetului Hinova, granicerul nostru, cu arma la umar, pare o statuie de bronz. Livezile satului se oglindesc in valuri. Cumpana unei fantani se pleaca si se inalta ca un cocostarc care bea apa. Orizontul se deschide, se largeste din ce in ce. Ochiul strabate adanc in plaiurile tarii, pe langa dunga fumurie trasa de Valul lui Traian, care, pornind din coasta Hinovii si taind spre rasarit dealul Starminii si viile Orevitii, se-nfunda, dincolo de Padina, in inima Olteniei. Soarele-a asfintit. Aerul miroase a pamant ars, stropit de-o bura de ploaie. Drumuri albe se pleaca din sat, legand viata de pe pamant cu drumul miscator al apei. Copacii, casele fug, se sterg ca niste naluci in urma noastra. Farmecul noptii se-ntinde s-astampara toate zgomotele pamantului. Malurile s-apropie, ca si cum ar vrea sa-si sopteasca ceva. Pe marmura vanat-a apei luna cerne o pulbere de argint. Toate parca se pregatesc sa treaca din lumea realitatii in lumea basmelor.




Corbul.Hinova


Aceasta pagina a fost accesata de 1256 ori.
{literal} {/literal}