Braila

Braila

de Alexandru Vlahuta


Se lumineaza de ziua. Copacii sparg perdelele de ceata. Pamantul se desface ca din scutice si-si disterne privelistile din ce in ce mai limpezi, din ce in ce mai largi. in fata portului Harsova, asezat pe malul drept, la poalele dealului Ciobanu, se impreuna cele doua brate ale Dunarii. Putin mai inainte, din vale de ostrovul Gasca Mare, despicand ogoarele, isi aduce Ialomita dinspre apus undele-i galbene si linistite, - a patra solie din imparatia Carpatilor nostri. La sosirea ei, Dunarea se tulbura, ajunsa ca de-un dor adanc... Ce tanara si falnica era cand se batea cu stancile ca sa-si faca loc in lume! Ce dulce-i canta freamatul codrilor intunecati! Un popor de amintiri o striga din urma. Apele ei se razletesc si se-mprastie ca vitele unei funii despletite: unele apuca inspre rasarit, spre magurile Dobrogiei imbrobodite-n negura, altele se-ndoaie spre apus, spre strasina Carpatilor, ca si cum, dornice de inaltimi, ar cata sa mai intalneasca-n cale muntii aceia frumosi, cu cari s-au luptat odinioara si pe cari i-au lasat invinsi.

O lunca mare, scrijalata de privaluri si sparta de balti, s-asterne-ntre aceste brate, cari strabat astfel raschirate o departare de trei poste. Stufisuri de papura-nalta, deasa ca peria, astupa viroagele. Soarele rasare-ncet de dupa dealurile Macinului. Vaile fumega in departare. in urma noastra, pe luciul apei, tremura vine albastre si rosii. Paduri seculare de salcii intuneca malurile. Intram intr-un canal drept. De-o parte si de alta, copacii, insirati ca pe-o alee, se vad rasturnati in apa. Stoluri de grauri se vantura-n aer ca o pulbere vanata. incet, perdeaua de arbori se trage la o parte, deschizand ochilor una din cele mai incantatoare privelisti. in fund, pe-o colina ridicata in fata inaltimilor fumurii ale Dobrogiei, se desfasura, in toata maretia ei, Braila, vechea Proilava, unul din cele mai frumoase orase ale tarii noastre. Turlele bisericilor stralucesc in razele diminetii ca niste globuri de cristal. Aici orizontul se largeste, se lumineaza din toate partile. Avem impresia ca suntem pe Bosfor, la intrarea in Constantinopoli. Dunarea-si impreuna bratele cu zgomot. Valurile, starnite de roata vaporului, fug speriate in urma noastra si se izbesc de maluri. De pretutindeni s-aud fluiere, sute de steaguri falfaie-n aer, in fata portului se-nalta o adevarata padure de catarguri. De-a lungul cheiului, slepuri insirate incarca si descarca. Mii de brate se misca in zorul de munca al diminetii. Movili de porumb se dau la lopata. Carbuni, piatra, baloturi grele de marfuri s-azvarl huruind pe jgheaburi de lemn. Deasupra acestui furnicar de muncitori, pe dealul culcat de-a lungul Dunarii, se ridica orasul cu strazile lui largi si drepte, cu gradini frumoase si cladiri marete, cari-i dau infatisarea unei capitale apusene. Ca la o bataie de pusca, cum iesi pe bariera dinspre miazazi, dai de parcul Monumentulu, o adevarata padure, in mijlocul careia se inalta pe o movila, intre patru tunuri, o piramida de piatra, ale carei inscriptii amintesc ca la 1828 fortareata Braila a fost luata de sub stapanirea turcilor si redata pentru totdeauna Romaniei. Putin mai inainte sunt vestitele bai de la Lacul-Sarat. Cu treizeci de ani in urma era camp pustiu pe aici, doar bivolii se racoreau pe arsita in mlastinile sarate ale acestor balti. Acum s-a ridicat un orasel, cu gradini, oteluri si bai, in mijlocul acestei campii nisipoase, langa lacul al carui namol negru - un adevarat izvor de tamaduire - atrage vara mii de bolnavi din toate unghiurile tarii.

Prin multe focuri si prin mari greutati a trecut si Braila pe vremuri. Pusa aici, in pragul cel mai bantuit de primejdii si mai greu de aparat al tarii, a trebuit si ea, ca mai toate orasele noastre dunarene, sa-si vada adesea portile sparte de ghiulele turcesti, bisericile-n flacari, si steagurile verzi ale Semilunii falfaind pe zidurile stropite de sangele vitejilor ei fii. Azi, dupa lupte si suferinti de veacuri, o alta Braila, libera, mandra si stralucitoare, se ridica pe vechile-i ruini, - un oras nou, insufletit de o noua putere de viata, isi inalta-n cer uriasele-i cosuri de fabrici - stindarde de pace, de munca si de propasire.




Braila


Aceasta pagina a fost accesata de 1705 ori.
{literal} {/literal}