Vifor

Vifor

de Alexandru Vlahuta

I

Dumitru-si mai numar-o data
Cei "doispre'ce lei s-o bucata",
Gindeste, se scarpina-n cap:
"Ca multe mai sunt si la casa !
Nu-i una, sa dau si sa scap.
Nevasta si noua copii,
E gloata, si gurii nu-i pasa,
Ea cere mereu; fa ce stii,
Alearga, din piatra sa scoti,
Sa dai demincare la toti !"

La sanie juncii injuga,
si-si face din traista gluga.
Se-nchina. "Ramii sanatos !"
-  Faci rau ca te-ntorci pe-asa vreme:
A nins asta-noapte virtos;
si nu vezi ce vint s-a stirnit ?...
- Mi-s juncii voinici, nu te teme,
Pe viforul cel mai cumplit
incarc, si-ti pornesc unde vrei,
si n-am nici o grija cu ei.

II


Pe alte tarimuri te-ai crede:
Nici cer, nici pamint nu se vede.
Virtejuri, urlind, se rapad
si munti de zapada ridica,
E ceas de pieire - prapad.
si omul indeamna mereu,
Plavanii troianul despica,
si-ntind, sa se rupa, din greu,
Caci si ei au suflet, si lor
De tihna de-acasa li-i dor.

in bocetul vintului cine
Te cheama ?... Nu-s glasuri straine...
"Dumitre !... Tatuca !... Nu vii ?..."
El cauta-n zari, ca prin sita,
Sa-si vada... nevasta, copii.
Vazduhul ii pare de foc...
in valuri, zapada, stirnita,
Ca marea-l ingroapa pe loc.
Deasupra-i troienele cresc,
Si glasuri de vint il bocesc.

Vieata, an. I, nr. 20, 10 aprilie 1894




Vifor


Aceasta pagina a fost accesata de 1147 ori.
{literal} {/literal}