Unui dusman

Unui dusman

de Alexandru Vlahuta

Nici tu nu stii pricina acestei oarbe furii.
Ce foc ascuns te arde? Ce vis urit te-apasa?
De-abia ma vezi si tremuri de voluptatea urii.
Eu cuget ca in tine uraste-o 'ntreaga rasa.

Om fi din doua neamuri ce-au stat in vrajmasie.
Rasboae seculare de mult le-au risipit;
si azi in noi se 'ncearca din nou sa se sfisie:
Se cautau de veacuri s'acum s'au regasit!

in ochii tai e ura a mii de generatii,
si'n bratul tau sint altii ce vor sa ma loveasca.
Putem noi sti ce straniu amestec de vibratii
Da unui gind tariea si'l face sa domneasca?

De-al nostru propriu suflet ades sintem straini;
Lucreaza 'n noi strabunii...
incep sa inteleg:
Ai mei au fost se vede atita de haini,
Ca fondul lor de ura l'au cheltuit intreg.

Azi nu's in stare-a spune o vorba rea de tine.
Tu ma lovesti, eu insa din suflet iti doresc
Ca raul ce'mi vei face sa ti se 'ntoarca 'n bine.
Uraste-ma 'nainte cit poti. Eu te iubesc.




Unui dusman


Aceasta pagina a fost accesata de 1154 ori.
{literal} {/literal}