Tu esti poet
de Alexandru Vlahuta
Eu vreau cantari de veselie.
Ca tu esti trist, ce-mi pasa mie?
Nici vreu sa stiu de ce te doare,
De grijile ce te framanta,
De inima ta care moare…
Tu esti poet, deci canta.
De te urasc, de te sfasie
Vrajmasii tai, ce-mi pasa mie?
Zambind, tu ranile-ti ascunde,
Si-n stele sufletu-ti avanta,
Cui te loveste, nu-i raspunde…
Tu esti poet, deci canta.
De-ti plang ai tai, in saracie,
si-i vezi murind, ce-mi pasa mie?
Tu du-ma-n alte lumi, senine,
Caci singura-ti chemare sfanta
E sa ma-nveselesti pe mine;
Tu esti poet, deci canta.
Iar dac-un vant de nebunie
Peste viata ta pustie
S-abate pentru totdeauna,
In noaptea care te-nspaimanta
Priveste stelele si luna
Surazator, si canta.
Vieata, an. II, nr. 2, 19 februarie 1895
Tu esti poet
Aceasta pagina a fost accesata de 1509 ori.
