Partea cea mai buna

Partea cea mai buna

de Alexandru Vlahuta


Stand la geam c-o floare-n mana,
Cata-ntrebator spre mine:
„Nu-i asa ca-mi sade bine
Si c-ai vrea sa-ti fiu stapana?”

Eu pricep, îmi plec privirea
Cu sfiala prefacuta:
„Cuvantarea ta cea muta
Ma învata ce-i iubirea”

Ea la gura-si duce floarea,
Si-nchizand din ochi, suspina:
Doar o clipa de lumina -
S-a plecat Ispititoarea.

Ca un cantec îmi rasuna
Din departe amintirea …
Si atat ne-a fost iubirea.
Poate-i partea cea mai buna.

Samanatorul, an. I, nr. 7, 13 ianuarie 1902




Partea cea mai buna


Aceasta pagina a fost accesata de 1119 ori.
{literal} {/literal}