Mamei
de Alexandru Vlahuta
Din vremile apuse s-atat de fericite,
Aducerile-aminte adesea ma-mpresoara.
Ce de viata-n urma!… Ca un potop ma-nghite
Comoara mea de visuri, pierduta mea comoara
Din vremile apuse s-atat de fericite!
Cum se desfac, din noapte, icoane vechi si sfinte!
si ca din carti, trecutul fantastic mi s-asterne;
Atatea dulci vedenii imi picura in minte,
Cu durerosul farmec al pierderei eterne!…
Cum se desfac, din noapte, icoane vechi si sfinte!
Figura ta cuminte, duioasa si senina,
Rasare, scumpa mama, din vremile acele,
Ca o madona sfanta, scaldata in lumina.
Ce clara sta-n pervazul copilariei mele
Figura ta cuminte, duioasa si senina!
O lene grea se lasa din cerul cald de vara.
De soare-i plina casa. Tu-ncet, pasind pe scanduri,
Lasi storurile groase si dai mustele-afara.
Apoi, prostii de-a mele asculti si cazi pe ganduri.
O lene grea se lasa din cerul cald de vara.
Curg valuri mari de umbra si se-mpanzesc pe vale.
Din ses, privim spre codru, cum soarele se-neaca.
in mirosul de iarba, tacuti pasim agale,
si bolta racorita mai jos parca s-apleaca,
Curg valuri mari de umbra si se-mpanzesc pe vale.
Stai dreapta-n strana vechii biserici de la tara;
Eu bat la sfinti matanii, si-i pup, si-i rog cuminte,
Cum blandele-ti povete de mic ma invatara.
Tu, palida-n extazul induiosarii sfinte,
Stai dreapta-n strana vechii biserici de la tara.
Din carti cu slova veche si cu figuri frumoase,
O lume ca de visuri, cu totul minunata,
Mi-o scoti, si pe-ndelete incepi a mi-o descoase.
Cat farmec e-n aceasta viata, adunata
Din carti cu slova veche si cu figuri frumoase!
La patul meu, tacuta, veghind neadormita,
Incet pe fruntea-mi arsa de friguri, mana-ti luneci,
In mine-ti sta viata… intreaga ta ursita;
Si dupa cum mi-s ochii, te bucuri sau te-ntuneci,
La patul meu, tacuta, veghind neadormita.
Din cati copii pe lume-s, nici unul nu-i ca mine.
Si cat ma vezi de mare in planurile tale!…
La zodii chiar s-arata cum am s-ajung de bine,
si ce mariri m-asteapta in norocoasa-mi cale!
Din cati copii pe lume-s, nici unul nu-i ca mine…
Ce dureros se stinse desarta-ti asteptare!
Pierdut, te vad, din cruda vietii vijelie,
Nenorocita mama, si plang ca nu-s in stare
O slaba mangaiere sa-ti dau, cat de tarzie,
Ce dureros se stinse desarta-ti asteptare!
De fiul tau departe, stinghera si trudita,
Nemaiavand puterea de-a te ruga si plange,
Azi iti privesti, cu sila, viata amagita,
Cum a ramas pustie si cat de trist se stange,
De fiul tau departe, stinghera si trudita.
Ca pete mari de umbra pe-o miriste uscata,
Asa, pe-a noastra urma, trec stoluri lungi de ganduri.
Nimic nu mai exista din cate-au fost odata,
s-asupra noastra anii pustii trec, randuri-randuri,
Ca pete mari de umbra pe-o miriste uscata.
Mamei
Aceasta pagina a fost accesata de 3419 ori.
