Luna si noaptea
de Alexandru Vlahuta
Luna
Noapte, tu esti sclava neagra a veciei, iara eu
Sunt regina. De pe tronul intunericului tau,
Revars valuri de lumina; s-un popor intreg de stele
Furnica-n razele mele.
Fara mine, nestiuta, vecinic ai fi pribegit,
Ca un ghem de intuneric dat de-a dura-n nesfarsit.
Umilita, pleaca-ti fruntea si-naintea mea te-nchina.
Noapte, sunt a ta regina.
Noaptea
Luna, tu esti sclava alba, fulg ursit in veci sa mearga.
Eu, mai veche decat vremea, si decat lumea mai larga,
Neclintita-s, si nici cuget ca-n cuprinsul tarii mele
Furnica popor de stele.
Si de n-as fi eu sa-mbrobod fata ta-n stergar cernit,
Daca n-as fi-ntunecoasa, tu in veci n-ai fi lucit.
in genunchi dar, a mea poala pleaca-te a-mi saruta,
Luna, sunt regina ta!
Armonia, an. I, nr. 10, 21 august 1881
Luna si noaptea
Aceasta pagina a fost accesata de 3493 ori.
