La statua lui Ion Eliade Radulescu

La statua lui Ion Eliade Radulescu

de Alexandru Vlahuta

Codru-i mort. Copacii cu ramuri putrede si innegrite
Se-ncovoaie; si pe sirul de schelete-ntepenite,
Ca pe niste coarde-ntinse, trist arcus vantul ce bate
Canta epopeea mortii, jalea crangilor uscate.
Gazii cu ochi plini de focul poftelor nemistuite
Lung se uita la aceste adaposturi naruite
si ranjesc…
Ah, unde-i rodul si frunzisul tau umbros,
Crangile cu freamat dulce, paserea cu cant duios,
Unde sunt? Odinioara sub stejarii tai mareti
Gazduiai si dedeai umbra obositilor drumeti.
Astazi fiarele si moartea stapanesc cuprinsul tau.
Vant cumplit de pustiire a trecut ca un duh rau
si te-ai stins. Al putrejunei vierme roase-a tale ramuri,
Sub care prielnic dat-ai adapost atator neamuri!…
Totul ii azi din radacina pana-n varf, din miez in coaja
Putregai…
Ba nu! Deodata se ridica ca prin vraja
Dintr-un colt obscur de codru, de sub vreascuri, un vlastar,
Ce vazand cu ochii creste, creste… iata-l nalt stejar…
Ridicandu-si a lui ramuri sus, deasupra codrului.
si un glas atunci puternic s-auzi din varful lui
Rasunand: O, nu! un codru ce de veacuri sta-n picioare
Ca o straja neclintita nu atat de lesne moare.
Fruntea sus! Din piroteala te desteapta. Vei trai,
Caci menirea ta e mare! Sa luptam! Asa grai.

El, stejarul-Eliade, catre codrul-Romanie,
si un freamat lung strabate toata pacinica domnie.
Ca prin farmec toti copacii isi ridica cu mandrie
Fruntea, desteptati ca dintr-un vis amarnic, si sfasie
Mohoratul giulgiu in care langezeau infasurati
si-si imbraca iar vestmantul inverzit…
Dar ascultati
Dragalasa armonie… Freamatul adormitor.
Grai ceresc… e Poezia dulce ca un cant de dor
Ce ca roua racoroasa si-ntineritoare cade
Din frunzisul renvierii din stejarul Heliade…
Codrul in uimire-asculta. Cantecul duios se-ntinde…
Frunza frunzei il repeta, toata firea se cuprinde
De-a lui farmec, ce de-a pururi va sta tanar de vechime.
Ah, ridica-ti, bard ilustru, din a vremii adancime
Fruntea-ti plina de lumina si priveste din trecut
Cum te-adora viitorul, fiii tai cum au facut
intr-o marmura eterna umbra-ti sfanta sa se-nchege
si cum astazi ti se-nchina si te-admira codrul-rege!

Armonia, an. I, nr. 21, 22 noiembrie 1881





La statua lui Ion Eliade Radulescu


Aceasta pagina a fost accesata de 2006 ori.