Intreaba-te
de Alexandru Vlahuta
Cum tremuri! iti scapara ochii de ura
Esti fiara, in fratele tau cind lovesti, -
si nu simti ca demonul patimei oarbe
Tot tie odihna vietii ti-o fura.
Tot tie puterea si mintea ti-o soarbe,
si nu simti ca propriu-ti suflet ranesti.
Nici masa, nici somnul, nimic nu-ti tihneste!
Tu cauti cu sete cuvintul hain;
Veninul din suflet te arde pe limba,
A furiei ghiara te stringe ca-n cleste,
in bestie pofta cruzimei te schimba,
si nu bagi de sama ca ura-i un chin...
Vrajmasul Iau plinge - si-i om ca si tine -
Smerit ingenunche, te roaga sa-l ierti,-
Tu-l vezi in durere, si uiti ca ti-e frate,
Cu cit mai zdrobit e - iti pare mai bine:
Din cruda-i cadere tu sorbi voluptate,
Cu cit te implora - mai aprig il certi !
Arunca-te asupra-i si-l calca-n picioare.
Cu sete infige-i cutitul in piept
si-nvirte-l in rana, priveste-l cu fala
in ochi, si-l intreaba rizind, daca-l doare,
si spune-i - de-l doare - ca poate se-nsala,
Ca n-ai vrea, cu dinsul, sa fii crud - ci drept...
Sileste-l sa vada cu cit esti mai tare!
si cind va cunoaste ca tu l-ai zdrobit,
Ca el e invinsul, iar tu-nvingatorul,
Priveste-l cum moare cersindu-ti iertare, -
si, crud, pe grumazu-i tinindu-ti piciorul,
intreaba-te atuncea de esti fericit!...
Intreaba-te
Aceasta pagina a fost accesata de 2482 ori.
