Inter arma ...
de Alexandru Vlahuta
Sta Poezia-n sfinta ei cetate,
Pe-un virf de munte, stelelor vecina.
Porneau de-acolo cintece curate,
Un pic de cer, un tremur de lumina,
Pe sufletul intunecat de ura
Al bietei noastre lumi, de patimi plina.
Si cintecul zbura din gura-n gura,
Si omul se simtea mai bine cintindu-l...
Deodata toti sa murmure-ncepura:
"De ce nu se coboara si ea-n rindul
Multimii ce de veacuri o asculta?
Prea sade-n slavi, prea sus ne cheama gindul..."
Racni un critic: "Asta-i o insulta !"
Si-atunci Prostia zise Rautatii:
"Tu arme ai, eu am ostire multa,
S-acea prieten-a singuratatii
Va trebui sa ni se-nchine noua !..."
Cu urlete, la portile cetatii.
S-au napustit puterile-amindoua.
Tac vechile cintari infricosate, -
Multimea cere-o poezie noua...
Tu dormi, senino,-n vesnica-ti cetate !
Samanatorul, an. V, nr. 9, 26 februarie 1906
Inter arma ...
Aceasta pagina a fost accesata de 2117 ori.
