In iuliu
de Alexandru Vlahuta
Orasul doarme-n miezul zilei,
Mocnit, subt arsita de vara;
Pustii sunt strazile si mute -
Un cimitir intr-o Sahara.
Iar noi, pindind miscarea vremii
Pe calendarul din parete,
Catam la zilele de vara
Cum trec de goale si incete,
si-n aerul inchis, fierbinte,
Ce-l vezi cum tremura in soare,
Tinjim de dorul altor locuri,
Ca niste paseri calatoare.
Ce mindru-i satu-n care doarme
Copilaria mea-ngropata...
Mi s-ar parea un vis, iubit-o,
Cu tine sa-l mai vad o data.
Haidem, cimpiile ne-asteapta
Cu flori si cu covoare-ntinse;
Sub straja dealurilor nalte
Dorm sesuri lenese si linse
Ca netezisul unei ape,
si lanuri lungi de grine coapte
Sclipesc ca aurul in soare.
Domneste-o liniste de noapte
Peste-ntunericul de codru:
Copacii somnorosi ne cheama,
S-acopere iubirea noastra
Sub parfumata lor marama.
Acolo-s visuri fericite,
Racoare si singuratate:
Culcati sub strasini largi de ramuri,
in adincimi intunecate,
Vom asculta orga padurii -
Fosnitul frunzelor in vint;
Viata, gindurile noastre
Ni s-or parea un basmu sfant !
...
Vieata, an. II, nr. 5, 12 martie 1895
In iuliu
Aceasta pagina a fost accesata de 2192 ori.
