In amurg!
de Alexandru Vlahuta
Vaslas ce-alearga impins in zare
De oarba sete a fericirii,
Pe camp de ape fara carare,
Omul e pururi prad-amagirii;
Caci scris e dorul sa si-l agate
Numai de umbre si de naluce,
Ce-n a lui vesnic intinse brate
Zadarnic cearca sa le apuce.
si cand viata abia-i o raza
Atat de slaba si trecatoare,
Cand stie bine ca-nainteaza
inspre-a pieirii de veci valtoare,
De ce vasleste si se rapede
Cu-atata pripa si nerabdare
Dup-o naluca de foc ce-o vede
Fugind in noapte-i, din zare-n zare?
. . . . . . . . . . . . . . .
Asta-i ascunsa firii dorinta
Ce-nspre repaus vesnic o-mpinge:
Orice lumina i-o suferinta;
Scapare-i noaptea-n care se stinge.
Tremuratoare, viata bate,
C-o frica oarba si nenteleasa,
La poarta pacii neturburate,
Din care omul n-a vrut sa iasa;
Caci chinul vietii cine l-ar cere?
Ce stea de sinesi s-ar mai aprinde
Cand ar sti bine ca i-o durere
Din intuneric a se desprinde!…
Unde ma duceti, visuri desarte?
De ce, luceafar, te-afunzi in zare,
Ma lasi in urma-ti tot mai departe,
Pe camp de ape fara carare?
Unde-s acele limanuri sfinte
Chinul amarnic sa mi-l omoare?…
Mai inainte! Mai inainte!
Il cheama glasuri amagitoare;
Si omul trece pe-ntinsa mare
Cu valuri rapezi si ape-adanci,
Calator, vesnic in nerabdare,
impins de vanturi, lovit de stanci.
Tarziu, cand simte ca e aproape
Clipa in care valul, sub dansul,
Sa se desfaca si sa-l ingroape,
Se uita-n urma, si-l umple plansul;
Caci tot trecutu-i pare-o comoara
De fericire, ramasa-n drum.
Pan si durerea-i de-odinioara
Plina de farmec o vede-acum,
Si nu se-ndura sa se desparta
De-atatea visuri vestede foi,
Ci-n nazuinta-i oarba, desarta,
Da sa-si intoarca barca-napoi…
(Copil ce umbla s-adune stele
De pe oglinda blandelor ape)
Dar cad trudite bratele-i grele,
Carma si vasle lasand sa-i scape!
Gandu-i adoarme in nemiscare,
Ochii s-acopar, stinsi, sub pleoape,
A nefiintei eterna mare
Valu-si desface ca sa-l ingroape;
Caci, rupti din valu-i, s-azvarl in soare
Nenumaratii stropi de viata,
si-n al ei haos recad, cand moare
Clipa de care, lacomi, s-agata.
Epoca, an. I, nr. 18, 8 decembrie 1885
In amurg!
Aceasta pagina a fost accesata de 3471 ori.
