Ieri, azi, maine

Ieri, azi, maine

de Alexandru Vlahuta


Ieri!… cenusa ce pastreaza forma inca neschimbata,
Din ce-a ars in focul vremii; lacrima deja uscata,
Sau un zambet de pe buze, spulberat de-al sortii vant;
Ieri… poveste, cu eroii oase putrede-n mormant.

Astazi?… lampa ce se stinge, stea plecata spre-asfintit,
Visuri nebatute inca de-al ursitei vant cumplit,
Piscul nalt, pe care dorul, vanator, sta si pandeste
tarmul unde amintirea cu dorinta se-ntalneste.

Maini?… o strangere din umeri a enigmei intrebate;
Rai sau iad, in care ochiul niciodata nu strabate,
Cui de aninat sperante, prunc ce nu poate grai.
Maine… maine, cine stie cati din noi vom mai trai!

Convorbiri literare, an. XV, nr.1, 1 aprilie 1881




Ieri, azi, maine


Aceasta pagina a fost accesata de 1102 ori.
{literal} {/literal}