Icoane sterse

Icoane sterse

de Alexandru Vlahuta


Privesc de la fereastra, ganditor,
Cum soarele se lasa-n asfintit,
Deasupra lui chenarul unui nor
Cu aur si rubin pare tivit.

Albastrul cerului acolo-i sters;
Din nor bizare forme se desfac…
Cum le-as asterne-n ritmul unui vers!
Dar se topesc… Acum, parca-i un drac,

In haina de argint infasurat,
Sta drept si tine-n mana un stindard.
Acu-i un urs… dar iata… s-a schimbat…
I-un popa pletele-ncalcite-i ard.

O clipa-l vad cu bratele in sus,
Dar flacarile lacome-l cuprind,
Un nor de praf se-nalta la apus,
incet a noptii umbre se intind…
In pacea asta sfanta din amurg
Ce trist lucesc a cerului faclii!
Iar clipele vietii mele curg
Din ce in ce mai reci si mai pustii.

Vieata, an. I, nr. 35, 25 septembrie 1894




Icoane sterse


Aceasta pagina a fost accesata de 1144 ori.
{literal} {/literal}