Dreptate

Dreptate

de Alexandru Vlahuta


Sfant lacasul de la Putna mandru straluceste-n soare,
Glasuri de argint ravarsa clopotele slavitoare,
Straduind credinta veche din mormant s-o mai invie.
Darnici domni erau pe vremuri, laudati de-a pururi fie!…
Nestricat de viermi ramane singur numele cel bun;
Darnici domni erau pe vremuri, toate clopotele spun.

Ci aude stefan Sfantul, langa spada lui culcat,
Cum cantarile slavirii pana-n cripta lui strabat;
si facandu-si roata gandul peste cate-a fost trait,
Striga din mormant dreptatea Marelui Nedreptatit:
Domn am stat Moldovei mele, si norodului parinte,
Dragi mi-s luncile, dragi codrii, toate apele mi-s sfinte…

Dar strajerul lor s-a toate purtator de grija cine-i?
Cine-n pace duce greul bogatiei si luminei,
si-n razboi cine-i viteazul fara slava, fara nume?
Domnul milostiv de-a pururi, cel mai darnic domn din lume
E saracul. El palate si biserici si podoabe
Fara pret a dat Moldovei El, cu mainile lui roabe.

El mi-a fost puterea-n lupte, si in liniste norocul.
Cand stergeam de sange spada si vroiam vremea si locul
Biruintii noastre scumpe c-un dar scump sa le cinstim,
El comori cara Sucevei, ziduri mandre sa zidim,
El facea-n al clipei stampar, cu durerea lui de tara,
Din pamant stropit cu lacrami flori de aur sa rasara!

Domnul tace, Sfantu-i nume in razboiul vremii scut ni-i,
Darnic e saracul, canta toate clopotele Putnii.

Viata romaneasca, an. III, nr. 1, ianuarie 1908




Dreptate


Aceasta pagina a fost accesata de 1208 ori.
{literal} {/literal}