Do ut des (Iti dau ca sa dai)
de Alexandru Vlahuta
Alintindu-si mustacioara,
Trece fantele gatit:
Se cunoaste de departe
Ca iubeste si-i iubit.
Cine-a dat perdeaua-n laturi?
I-a batut in geam discret…
Junele suspina-n strada
si paseste mai incet.
El se-ntoarce spre fereastra
si se uita visator.
Buza-i tremura de-o soapta,
Ochii i s-aprind de dor.
Ca o flacara deodata
Parca-i luneca pe piept…
I-a cazut de sus o floare,
si-un bilet: “Vino, te-astept !”
Da portita la o parte,
I se pare ca-i in vis…
Mina alb-a Afroditei
Grabnic usa i-a deschis…
Ce mai vreti sa siti? Sunt singuri !
Junele-i cam sfiicios…
Doua brate moi si grase
il infasur-amoros.
Afrodita-si aminteste
De stravechile placeri,
Peste cari asternute-s
saptezeci de primaveri.
Vieata, an. I, nr. 33, 25 septembrie 1894
Do ut des (Iti dau ca sa dai)
Aceasta pagina a fost accesata de 2104 ori.
