Delendum
de Alexandru Vlahuta
Haide, suflete, ridica-ti leghioanele de ganduri,
Si-mbracate-n za eterna intocmeste-le in randuri,
Bate-te cu tine insuti, zbuciuma-te nopti intregi,
Ca durerea ta in ritmul sfant al versului s-o legi!
Si m-asez sa scriu la masa de hartoage incarcata…
Mintea-mi arde-nvalmasita tamplele incep sa-mi bata.
Am atins abia condeiul, si m-au apucat fiori…
Parca vad cum stau la panda, patimasi si cartitori,
Nevoiasii nostri critici spadasinii damblagii,
Cari, neputand sa muste, morfolesc arta-n gingii!
Trebui sa respecti bontonul, sa-ti gatesti versul in frac,
Daca tii ca prin saloane sa poti fi lumii pe plac.
Nu-ti lasa simtirea calda, plina, vie si intreaga
Sa zbucneasca, si vesmantul, care-i vine, sa-si aleaga;
Ci ti-o-mbraca-n floricele, si-i da-ncunjur pe departe.
Plangi, uraste si blestema dupa regula din carte.
Fii galant nesocoteste-ti patima-n care te zbati,
Nu cumva sa superi nervii criticilor delicati:
Poezia e un cantec dulce, un parfum ceresc!…
De-asa arta parfumata, o, va foarte multumesc!
Cand mi-i inima-ncarcata, si cand gandurile-n munca
Bat si rup zagazul pacii, si din matca lor s-arunca,
Toate lacome,-nsetate d-a iesi din haos, clare,
Ferecate-n cetluita versurilor inclestare.
Cand viata mea intreaga mi-e in flacari, zbuciumata,
Nu cumva c-are sa-mi fie grija sa deschid indata
si sa vad cum ma invata codul bunelor manieri
Sa-mi vars patima pe droaia ingamfatilor bucheri,
Sa apuc de piept pe falsii zei, sa-i tarai din altar,
si, smulgand masca stiintei de pe chipul lor murdar,
Sa-i denunt in gura mare, ca sa vada-ntreaga lume
Cine sunt acesti ilustri hoti de slava si renume!
O, lasati-ma, cu nervii vostri de cucoana mare,
Voi ce vreti sa-mi puneti arta la regim si la-nfranare,
si-mi strambati din nas la toata vorba mai de-a dreptul spusa!
V-ar placea sa sada smirna, si la colt sa fie pusa
Biata arta, ca micutii cari nu-s astamparati!…
A, atunci, si voi, desigur, ati fi critici minunati!…
. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
Iata droaia de nevolnici, strasnicii stihuitori,
Literati, ce pentr-o oda baga muzele-n fiori,
Cantareti, lihniti de pompe si de sarbatori solemne,
Cari tin, cu tot prilejul, sa s-arate, sa se-nsemne,
Iata-i toti, porniti sa ieie nemurirea cu asalt:
Pentru ei nu-i poarta-nchisa, si nici scaun prea inalt.
Sunt batrani cu barbe albe, tineri fara de musteti,
Ucenici si capi de scoala, poeti mari si mici poeti,
Donchisoti ce-n a lor piele de mandrie-abia-si incap:
Suliti de carton in mana, si cu chivere pe cap,
Uriesi cu talpa-n tina si cu crestetul in nori,
Dornici de eternitate si de statui visatori!…
Toti impinsi de-aceeasi sete, pe volume-ntregi calari,
Se-mbulzesc se duc sa sparga noaptea vesnicei uitari,
si-n a gloriei lumina cu-a lor scrieri sa rasara,
Sa ramaie-n nesfarsitul timp, ca niste stalpi de para!
O, ridicula cohorta de milogi neputinciosi,
Ce spurcati cu-al vostru cantec graiul bunilor stramosi,
O, vanturatori de fraze, scripcari sarbezi si smintiti,
Nu vedeti in ce mocirla de prostii va balaciti?
Ce? Pentru c-ati pus la mustru
niste biete vorbe goale
s-ati umplut, cu chiuita, de cerneal-atatea coale,
Pentru c-ati scancit la luna, ca toti barzii rasuflati,
Un amor strain, si patimi vechi, ce nu le-ntelegeati;
Credeti ca-i de-ajuns ca lumea sa va dea-n genunchi uimita
Si in veci a ei uitare si dispret sa nu va-nghita?
Dar de cand nerusinarea, spuma frazelor umflate
Si ridicula-ngamfare drept talent pot fi luate?
De cand gloria se vinde, ca femeile de strada,
Oricarui neghiob, ce-n cale-i, cu ochi dulci, vine sa-i cada?
Lenesi, ignoranti, cu capul plin de fumuri si de pleava,
Din nimic cum vreti sa iasa si sa faceti o isprava?
Arta nu-i de voi. in laturi, starpituri far de simtire,
Ce dati zor lumii blajine cu de-a sila sa v-admire!…
Dar la glorie-n ce vremuri si in care tar-ajung
Astfel de paiati de balciuri si gusati de Campulung?
O, baiguitori de fleacuri, lautari nerusinati,
Ce dati buzna pe la chefuri si parazi, ca sa cantati,
De v-ar scapara o clipa mintea, sa va priviti bine,
Ati intra-n pamant de scarba, de oroare si rusine!…
Lupta, an. IV, nr. 199, 8 martie 1887
Delendum
Aceasta pagina a fost accesata de 2236 ori.
