D-soarei G.

D-soarei G.

de Alexandru Vlahuta


Te-ador, s-a mea gindire in veci neadormita
Vegheaza ca o mama la gingasul tau sin,
Si-n noaptea cea adinca, cind tu dormi linistita,
Cind trec visuri frumoase prin sufletu-ti senin,
Cind ingerii din ceruri la tine se scoboara
Prin somn sa te pazeasca de visuri necurate,
Cu drag a mea gindire se las-atunci usoara,
Si-ti fura de pe buze saruturi infocate,
Si-n dezmierdari nebune se joaca pe-a ta fata.
si joaca, si s-alinta pe fragedul tau sin
Cum joaca lin zefirul pe-a cimpului verdeata,
Cum fluturul s-alinta pe-o roza sau pe-un crin.

Dar iarba se apleaca alene dupa vint
si pare ca-i sopteste ceva misterios,
Dar roze, crini s-alinta si capetele-si scutur
Ca lebedele-n apa, si tainic soptesc firei
Ca-i dulce sarutarea zburdalnicului flutur,
Ca simt si ele focul si farmecul iubirei.
Iar tu sa nu spui nimica gindirei infocate
Ce-ai prins-o ca-ntr-o mreaja in gratiele tale,
Tu nu soptesti nimica fiintei fermecate,
Pribeaga ca un Cain pe-a lacrimilor vale.
Din inima-mi facut-ai o arpa plingatoare
si-n veci-i zis sa sune a moarte s-a pustiu,
Ai prins gindu-mi la tine si ca sa nu mai zboare
Aripele-i taiat-ai... De ce? - nu pot sa stiu.
In ochii tai vazut-am si cer si Dumnezeu,
Dar sufletul tau n-are nici Dumnezeu, nici cer.
Frumoasa esti si cruda ca ingerul calau -
Si te iubesc, crud inger, si sum nebun, si sper...
........................................
Dar a sperantei lampa se sparge ca de-o stinca
De oarba-ti nepasare, si trist sufletul meu
Ca mini va fi o noapte pustie si adinca,
Pastrind amara-ti ura si scump numele tau.

Lyra romana, an. I, nr. 11, 22 februarie 1880





D-soarei G.


Aceasta pagina a fost accesata de 985 ori.
{literal} {/literal}