Cuvantul

Cuvantul

de Alexandru Vlahuta


Ca-n basme-i a cuvantului putere:
El lumi aievea-ti face din pareri,
si chip etern din umbra care piere,
si iarasi azi din ziua cea de ieri.

El poate mortii din mormant sa-i cheme;
Sub vraja lui atotputernic esti,
Strabati in orice loc si-n orice vreme,
si mii de feluri de vieti traiesti.

Te-atinge doar, si tu o biata clipa
Ce tremura-ntre doua vesnicii
Privesti de sus a lumilor risipa,
si toat-a lor zadarnicie-o stii.

Aprinde-n inimi ura sau iubire,
De moarte, de viata-i datator,
si neamuri poate-mpinge la pieire,
Cum poate-aduce mantuirea lor.
*
Voi, caror vi s-a dat solia sfanta
De preoti ai acestei mari puteri,
Voi, in al caror suflet se framanta
Intunecate valuri de dureri,

Si ganduri de-un intreg popor gandite,
Nu duceti minunatul vostru dar
Ofranda mainilor nelegiuite,
Ci, ca pe sfanta masa din altar,

A-mpartasirii taina preacurata,
Asa cuvantul sa vi-l pregatiti
Ca mii de inimi la un fel sa bata,
Si miilor de veacuri sa vorbiti.

Viata romaneasca, an. II, nr. 6, iunie 1907




Cuvantul


Aceasta pagina a fost accesata de 1862 ori.
{literal} {/literal}