Acrostih

Acrostih

de Alexandru Vlahuta


Eram pribeag pe-o lume obscura si pustie.
Plāngeam cānd tu, cereasca si vecinica faclie,
Lucind in a mea cale, opritu-m-ai din mers
si ochii-mi, ca o mama, de lacrime i-ai sters.
Eram strain, si tie ti-a fost mila de mine.
De unde vii si unde te duci? m-ai intrebat.
Nu stiu. Steaua desprinsa din boltele senine
Mai stie ea sarmana ce drum a apucat?
Atunci mi-ai zis: Iubeste, strain nu vei mai fi.
Ferice sunt de-atuncea. in veci te voi iubi.


Convorbiri literare, an. XIV, nr. 9, 1 decembrie 1880



Acrostih


Aceasta pagina a fost accesata de 1199 ori.
{literal} {/literal}