Moftangiul blazat

Moftangiul blazat

de Alexandru Vlahuta

E cu neputinta ca acest tip sa nu va fie cunoscut. La teatru, in tramvai, in drumul-de-fier l-ati auzit desigur vorbind tare, debitindu-si, cu glas sonor si cu gesturi studiate, pretiosul lui repertor de fraze ciugulite de prin gazetele cotidiene, vesnic plingindu-se de tara asta pacatoasa, de oamenii cari-o cirmuiesc, de neamul nostru tembel, nam de faliti, de trintori si de palavragii, neam putred si netrebnic, in viitorul caruia, el, unul, nu mai are nici o speranta.
E, vezi bine, si acesta un mijloc de a prosti pe semenii tai si de a-i speria cu cinstea ta si cu adincimea spiritului tau de observatie. Multi, ascultindu-l, si-or fi zicind : " Ce bine vorbeste! ... Iata un om care, dac-ar fi avut  putere-n mina, n-ar fi facut nici una din greselele pe cari cu atita energie le infiereaza".
De obicei acest palavragiu de raspintii, caruia toate-i put in patria lui, ceea cese numeste "un om bine situat", are o functie importanta, garnisita, cu doua-trei sinecure binisor retribuite, ia parte la toate serbarile si banchetele oficiale, intra gratis la teatru si la Ateneu, dispune de-un bilet de liber parcus pe toate caile ferate romane si-i membru in mai multe societati culturale. Cum vreti sa nu se plinga de-o asemenea tara? ... El a trecut liceul cu mofturi. Cu mofturi si-a dobindit un titlu universitar, si tot cu mofturi a dat in laturi pe cei cari au muncit, si i-a lasat in urma lui, departe. Cum sanu se revolte el acum in contra profesorilor pe cari i-a pacalit atitia ani, in contra ministrilor pe cari i-a imbolmojit cu vorba s-a obtinut de la ei tot ce-a avut, in contra societatii care casca gura la palavrele lui si-l aplauda, in contra neamului din a carui munca traieste asa de bine!El nu s-a trudit, el n-a asudat pentru nimic in lumea asta, toate i-au venit de-a gata, si cind trece pe strada, noi ne luam cu respect palaria la el, si ne simtim maguliti cind ne-ntinde mina, si-i tinem hangu cind isi batjocoreste tara. Cum vreti sa nu ne despretuiasca si sa nu ne biruie, cu ce ieftene mijloace ne cucereste si ne domina! Onoruri, functii, atitea succese dobindite repede si fara nici o osteneala au sfirsit fireste prin a face din el un om blazat. Viata nu mai are pentru dinsul nici un farmec (...)
Nu e unul, nu sint doi, ci e o speta numeroasa de birfitori de acestia, cari rced ca e o nota de distinctie si de originalitate sa-si ocarasca tara si neamul. Si noi intelegem bine ca toata revolta asta a lor e o revolta prefacuta si numai asa, de parada - cu totii stim ca oamenii acestia n-au lucrat nimic si n-au produs nimic in tara asta pe care-o batjocoresc , stim bine ca numai de plins n-ar avea dreptul sa se plinga trintorii acestia fericiti ai milostivului nostru buget, stim, si cu toate astea-i ascultam cum ne insulta si nu le raspundem nimic (...) Cite vorbe frumoase, si inaltatoare, si demne de tinut minte n-au fost rostit apostolii si profetii nostri in momentele lor de fericita inspiratie! Cine le mai stie? Cine sta sa le mai dezgroape si sa le mai scoata la lumina de pe unde-or fi dormind uitate! Dar o vorba de ocara despre tara noastra, o necuviinta pe care-a spus-o un capelmaistru zeflemist acum douazeci de ani este si azi repetata de gazete, ca ceva de foarte mare haz, s-o stiu si copiii. Cum vreti ca numarul moftangiilor sa nu sporeasca in atmosfera asta ... asa de prielnica pentru ei! Oriunde se duc si, oridcind deschid gura, isi gasesc mica lor galerie, gata sa-i aplaude. Stiu oare nemernicii acestia cit rau ne fac, fara sa vrea? Isi dau ei seama cit de bine servesc, birfindu-ne asa, cauza adevaratilor nostri dusmani, cari traiesc aici cu noi, si cauta sa-si faca arme din slabiciunile noastre si biruinta din durerile noastre? ... Desigur ca nu stiu, cum nu stim nici noi cit de vinovati suntem cind le batem in struna si facem haz de palavrele lor...




Moftangiul blazat


Aceasta pagina a fost accesata de 1113 ori.
{literal} {/literal}