Dinca C. Buleandra
de Alexandru Vlahuta
D-l Dinca e om de douazeci de mii de franci venit, are casa frumoasa, nevasta de neam s-un baiat la Paris. Ce va sa zica staruinta si norocul la om!
Acum douazeci si cinci de ani era un scriitoras la tribunalul din Tirgoviste. Dar mucalit, dar poznas, bun de gura si mincinos lucru mare!
Ajunse grefier si se puse pe lucru. Dupa un an stia doua mii de articol pe dinafara. Alergator, indeminatic, insinuant - desigur ar fi ajuns departe daca s-ar fi aruncat in politica.
Natura vioaie si neastimparata, se satura de grefa. Isi dete dimisia si se lipi pe linga un avocat din Bucuresti in calitate de ... trepadus. Era ros de tribunale si se pricepea in daraveri. Un an de practica ii fu de ajuns. Se hotari sa-si deschiza pravalie de seama. In Tirgoviste era fabrica de avocati. Isi cumpara o diploma pe pret de doisprezece galbeni.
Inchirie o casuta in strada Dionisie; in poarta isi aseza o firma batatoare la ochi.
Era cunoscuta mai tuturor taranilor din Dimbovita. Se imprastie vorba ca el poate face, prin staruintele lui, sa se dea pamint taranilor.
Din partea-i, d-l Dinca facu tot posibilul ca sa se lateasca si sa se acrediteze aceasta versiune-navalnic.
Iata o scena care, de la inceputul carierii lui de avocat si pina mai anul trecut, s-o fi petrecut de sute de ori in casa lui Dinca.
E dimineata. Dinca se aplimba prin biurou, neastimparat, nerabdator. Mereu isi socate ceasornicul, mereu priveste pe fereastra... deodata se retrage cu iuteala de la geam si se aseaza la biurou. Peste citeva minute femeia din casa intra si-i spune:
-Niste tarani.
-Bine, s-astepte.
Femeia ese. El se scoala repede, deschide o usa de alaturi si striga pripit :
-Haide, esti gata? da mai degraba
Pe aceeasi usa apare indata un om inalt, chipes, imbracat intr-o livrea galonata, avind toata aparenta unui slujitor de la palat:
-Bravo, tine plicul. Hai, du-te la bucatarie pe din dos. Peste douazeci de minute sa intri.
Credincioasa lui sluga, deprinsa de-asi lua rolul in serios, dispare.
Dinca insfaca degraba un maldar de carti si prinde a le deschide si a le ravasi pe scaune, pe scinduri, crapa nitel usa care da in sala si striga:
-Sa intre.
Apoi, s-aseza grav la buirou, ia un condei, se posomoraste si incepe a se uita, absorbit, prin carti.
Usa se deschide, taranii intra, el nu aude, nu vede nimic, atit e de preocupat. Dupa citeva minute isi ridica ochii si-i vede.
-A! Buna vremea. E, ce veste-poveste?
-Slujitorul domnitorului.
-Bine, sa intre.
Livreaua in galoanele late de fir apare, se inchina si respectuos prezinta un plic mare, galben, cu 5 peceti mari pe el. Avocatul deschide plicul repede, citeste, arunca hirtia si, cu un ton grav, zice:
-Bine. Spune mariei-sale sa ma astepte. Am treaba, vin acusi.
Cu glas sfiicios, trimisul ii spune ca dejunul este gata si, maria-sa-l roaga sa nu intirzie. Plictisit, avocatul repeta de citeva ori vorba bine. Livreaua dispare.
-Uite, oameni buni, am sa vorbesc chiar astazi cu m.-s. despre afacerea voastra. Nadajduiesc sa va fac treaba buna. Pentru asta n-aveti sa-mi dati decit trei sute de lei acum si patru sute dupa ce ispravesc afacerea.
Se scoala repede si striga sa-i aduca hainele cele bune. Taranii incep a se scotoci pe la chimire, pun pe buiroul avocatului tot ce au asupra lor si se duc sa mai faca rost si de alte parale.
*
Si azi, d-l Dinca e om de douazeci de mii de franci venit, are casa frumoasa, nevasta de neam s-un baiat la Paris.
Ce va sa zica staruinta si norocul la om!...
Dinca C. Buleandra
Aceasta pagina a fost accesata de 2258 ori.
