Cativa paraziti No.5
de Alexandru Vlahuta
Il cunosc din scoala; a fost un elev lenes, tembel si greu de cap: zicea ca se prepara pentru Scoala militara. Din clasa a patra gimnaziala nu l-am mai vazut. Peste vro sase ani ne-am intilnit in Bucuresti, eu- un biet student timid si jerpelit, el -o mindrete de baiat, ferches, spilcuit, cu parul frizat, cu jobenul dat putin pe ceafa... si destept, si pisicher comedie mare. Fireste, ma privea de sus, c-un aer de compatimire, pe care pina mai daunazi l-a pastrat fata cu vechiul si nefericitul lui camarad de scoala; c-asa a fost el intotdeauna, milos si bun la inima.
Multa vreme n-am stiut cu ce ocupa tinarul. Desigur, imi ziceam, trebuie sa aiba o sljba foarte bine platita, caci il vedeam intotdeauna elegant, si nu ducea lipsa de nimic; si slujba aceea nu putea fi decit o sinecura, caci vesnic il intalneam pe strada, cu miinile-n buzunar, fluierand incet, c-un aer de perfecta multumire. Mi-a spus o data ca e secretar la un avocat mare dar se vedea cit de colo ca minte. In urma mi-a spus c-a intrat in serviciul politiei... asta imi parea mai probabil, desi nu pricepeam pentru ce mi-o sopteste la ureche, ca si cum mi-ar confia un secret. Pe vremea alegerilor, totdeauna il vedeam in birja; imi facea bezele si, ridea, strengarul. Acum vro trei ani l-am intilnit la teatru, vesel, ticalos ca de obicei, cu jobenu pe ceafa, ma cheama intr-un colt.
-Stii c-am gasit o baba?
-Cum?
-O baba bogata!
-Ei si?
-Ma-nsor cu ea.
L-am vazut deunazi intr-o trasura de casa cu patru cai inaintasi - o bunica sulimenita sta mareata linga el... Si ce zgomot asurzitor de clopote!
No.5 venea de la mosie.
Cativa paraziti No.5
Aceasta pagina a fost accesata de 2824 ori.
