Citiva paraziti No.1

Citiva paraziti No.1

de Alexandru Vlahuta

Inalt, frumos, elegant si pururea zimbitor. Se scoala la 11, si cind e zor mare, intr-o ora e gata. Muscalul il asteapta la poarta. O, ce poza triumfatoare isi ia No.1 cind se rastoarna in trasura, si cu ce aer martial raspunde la salutarile prietenilor!
La teatru nu-l vezi decit pe el. In saloane, cocoanele il consulta asupra tablourilor, mobilelor, rochiilor... No.1 isi rasuceste mustata, face pe gratiosul si-si da parerea cu ifos caci No.1 e un june care are gust si se pricepe la toate.
Intr-o seara, la m-me X, ii cade din carnet - o, nu din greselaa, bineinteles - o fotografie; se pleaca iute s-o ia catind in juru-i c-o frica prefacuta. O doamna, intrigata, il intreaba a cui e fotografia. No.1 face pe misteriosul; in fine, cedeaza si, languros, melancolic, cu aerul uhnui om care-si smulge din inima un secret sfint, arata la toata societatea fotografia unei ministrese... Cocoanele soptesc prin colturi. No.1 iese radios. Dac-ar stii ministrese, ar pune pe fecior sa-l dea afara; dar nu stie, si-i pofteste o data pe saptamana la masa, si-i intinde mina ca unui om de treaba.
-De ce nu te-nsori, il intreba, la o serata intima, m-me Y.
-A, eu nu mi-am gasit inca idealul!
Si No.1 isi dete ochii peste cap, si simula un suspin. O cocheta, de cincizeci si noua de ani ii arunca o cautatura severa, care aduse putina rosata in obrajii junelui... De cind nu mai rosise!
In fiecare vara pleaca la bai, in strainatate. Daca-i da mina... ba bine ca nu!
No.1 n-are pin-acum nici o profesie avuabila. Cu ce-o fi platind trasura, si birtul, si hainele elegante, si tot luxul in care se lafaieste? ... Desigur, cu bilete de banca... dar de unde? Vezi, asta e un secret al lui.
La o parte pietoni! Trece No.1!





Citiva paraziti No.1


Aceasta pagina a fost accesata de 1102 ori.
{literal} {/literal}