C. Dogrogeanu-Gherea

C. Dogrogeanu-Gherea

de Alexandru Vlahuta

39 de ani. Statura mijlocie, frunte larga, ochii vii, calzi, de o visatoare blindeta, trasaturi regulate, fine. N-am cunoscut om mai bun si mai milos; e sa-l pui la rana, cum zice rominul.
Primele lui studii critice au aparut in Contimporanul. Numele Gherea avea ceva razboinic, suna ca o trimbita. In adevar, el aducea o reforma fundamentala in felul de a gandi si judeca in arta; din scrierile lui se revarsa o lumina noua si sanatoasa; tinerimea culta si inteligenta a tarii l-a intimpinat cu toata simpatia si admiratia ce se cuvenea unui asemenea talent. Logica puternica, imensa cultura, si mai ales profunda bunatate a acestui cugetator modern i-a facut un renume stralucit nu numai in tara, dar si in strainatate. Acei cari in scrierile lui Gherea cauta numai fraze de efect si jonglerii de stil sunt pacaliti: pierd o frumoasa ocazie de a se isntrui. Lupta dintre el si d-nu Maiorescu s-a terminat. Gherea a iesit triumfator, si sagetile de carton, pe cari i le mai arunca din cind in cind citiva arcasi copilarosi, il face sa zimbeasca. Astazi e ce a mai insemnata figura in literatura noastra: in talentele cari se ridica se intrevede deja inriurirea binefacatoare a criticilor lui constructive. Aceasta e singura rasplata - destul de mare, o recunosc - pe care o culege dupa cincisprezece ani de cea mai onesta si mai generoasa munca. E cu neputinta sa nu-l iubesti cind il cunosti de aproape. Dupa un ceas de vorba cu el te simti mai bun, si viata ti se pare mai frumoasa si ami interesanta. A suferit mult, poate ca si aceasta a contribuit sa-l faca asa de blind si de compatimitor cu nefericirile altora.
Semne caracteristice: e modest ca o domnisoara.




C. Dogrogeanu-Gherea


Aceasta pagina a fost accesata de 1970 ori.