Citate de Alexandru Vlahuta

Citate de Alexandru Vlahuta

de Alexandru Vlahuta



Norocul? De cand alergi dupa el, ti-l faceai singur (Alexandru Vlahuta)

Caci ce e frumusetea, daca nu expresia si intruparea exterioara a bunatatii, a puterii si armoniei dinlauntru? (Alexandru Vlahuta)

Viata e un mare bine, chiar si pentru cei care n-o stiu pretui. (Alexandru Vlahuta)

Adevarata iubire, vesnic tanara si inalterabila, nu traieste decat prin admiratie. (Alexandru Vlahuta)

Iubire, sete de viata, Tu esti puterea creatoare, Sub care inimile noastre, Renasc ca florile la soare. (Alexandru Vlahuta)

E curios cum gasesc oamenii rusine pentru o multime de lucruri absolut inocente, si-n schimb spun atatea necuviinte cu cea mai perfecta liniste, si fara sa se poatazice ca nu sint bine crescuti, in intelesul de salon al cuvantului. (Alexandru Vlahuta)

Ce este bunatatea? O frumusete pe care o percepi direct cu sufletul. (Alexandru Vlahuta)

Cei rai pot avea noroc, insa doar cei buni pot fi fericiti. (Alexandru Vlahuta)

Adevarul asteapta. Numai minciuna e grabita. (Alexandru Vlahuta)

Trainicia fericirii tale atarna de chipul cum iti vei intelege si construi viata. (Alexandru Vlahuta)

Fericirea adevarata n-o are si nu poate s-o aiba decat acela care o da. (Alexandru Vlahuta)

Un om care nu munceste nu stie sa pretuiasca munca altuia. (Alexandru Vlahuta)

Raza de soare care te incalzeste pe tine nu-ti este imputinata daca se mai incalzeste la ea si vecinul tau. (Alexandru Vlahuta)

Ca-n basmei-i a cuvantului putere: el lumi aievea-ti face din pareri, si chip etern din umbra care piere si iarasi azi din ziua cea de ieri. (Alexandru Vlahuta)

Adevarata arta e aceea care are o valoare absoluta, care face sa bata toate inimile odeodata - ce mare lucru e acesta! - arta in care creatorul a condensat cea mai sincera si mai intensa viata, cea mai mare putere emotionala, ca sa fie pentru toti si pentru toate momentele vietii noastre. (Alexandru Vlahuta)

Nu de moarte ma cutremur, ci de vesnicia ei. (Alexandru Vlahuta)

Mila este toata Scriptura. (Alexandru Vlahuta)

Adevarul asteapta. Numai minciuna e grabita. (Alexandru Vlahuta)

Soarele apune. Vine furtuna. (Alexandru Vlahuta)

Batranetea incepe de cand incepi sa te temi de ea. (Alexandru Vlahuta)

Cartile: glasuri eterne in spatiu. (Alexandru Vlahuta)

Cel mai mare rau e deprinderea cu raul. (Alexandru Vlahuta)

Jertfele oamenilor sunt florile ce se arunca in calea dreptatii. (Alexandru Vlahuta)

Norocul e o intamplare, fericirea e o vocatie. (Alexandru Vlahuta)

in munca e sanatatea, cinstea, puterea si farmecul vietii. (Alexandru Vlahuta)

Norocul? De cand alergi dupa el, ti-l faceai singur. (Alexandru Vlahuta)

Nu tuturora li-i dat sa zboare, dar cati nu stiu sa se tarasca! (Alexandru Vlahuta)

Tu judeci oamenii cu rautate - e singurul mijloc de a nu-i intelege niciodata. (Alexandru Vlahuta)

As vrea sa-mi umplu sufletul de miscarea si de privelistile ce ma inconjoara. (Alexandru Vlahuta)

siretul, inadins ne duce-asa departe, ca sa nu bagam noi de seama ca ne spune brasoave. (Alexandru Vlahuta)

Trainicia fericirii tale atarna de chipul cum iti vei intelege si construi viata. (Alexandru Vlahuta)

O carte buna ce bun prieten! si tu te lauzi ca i-ai descoperit cusururile. Nenorocitule!
(Alexandru Vlahuta)

Cata vreme sta intre doua suflete o minciuna, de o iubire adevarata, intreaga, nu poate fi vorba. (Alexandru Vlahuta)

Ia seama, tu care te crezi acum puternic pentru ca stii sa te ascunzi! Are sa fie o vreme cand ai sa te cauti si n-ai sa te mai gasesti. (Alexandru Vlahuta)

Raza de soare care te incalzeste pe tine nu-ti este imputinata daca se mai incalzeste la ea si vecinul tau. (Alexandru Vlahuta)

Iubiti arborii! Cu frunza lor putrezita au dospit lutul din care s-a facut omul. Ei sunt izvorul, ocrotirea si poezia vietii. (Alexandru Vlahuta)

Raza de soare care te incalzeste pe tine nu-ti este imputinata prin faptul ca se mai incalzeste la ea si vecinul tau. (Alexandru Vlahuta)

Vorbind, gandeste-te putin si la cel care te asculta. in umbra tacerii lui, sunt doi ochi mari, care te privesc... (Alexandru Vlahuta)

Invidiosii sufera de succesul altora ca de-o umilinta, ca de-o ofensa neiertata adusa slabiciunii lor. (Alexandru Vlahuta)

Noi, cei mari, uitam adesea ca am fost copii. si lucrul acesta ar trebui sa ni-l aducem aminte, mai ales cand ne gasim in fata copiilor. (Alexandru Vlahuta)

Nu exista oameni mari si oameni mici, ci numai oameni care se straduiesc sa-si faca datoria. (Alexandru Vlahuta)

Cei rai pot avea noroc. Numai cei buni pot fi fericiti. Norocul? De cand alergi dupa el, ti-l faceai singur. (Alexandru Vlahuta)

Admiratia este una din formele bunatatii si simpatiei omenesti; cea mai aleasa poate, fiind cea mai fecunda. (Alexandru Vlahuta)

Tot ce creeaza tace. Natura-si deschide florile ei in cea mai adanca tacere. Numai distrugerea vrea galagie. Nu e razboiul cel mai mare zgomot pe care-l face omul pe pamant?
(Alexandru Vlahuta)
 
E o fericire sa fii iubit. E una si mai mare: sa iubesti. Cine le are pe amandoua e mai presus de lumea timpului, mai tare decat soarta, mai tare decat moartea. (Alexandru Vlahuta)

soapta adevarului, simpla, sfanta adevarului soapta... ce putini o aud. si tu, care alergi toata viata pe cai ce nu sunt ale tale, si tu ai putea s-o auzi, caci e in toate inimile, dar n-o auzi de zgomotul pasilor tai. (Alexandru Vlahuta)

Carti, carti pentru popor! Acolo e un suflet mare care cere lumina. Acolo stau genii ascunse, gata sa zbucneasca, asemenea izvorului care asteapta in stanca lovitura de toiag a lui Moise. Acolo-i puterea si viitorul nostru. (Alexandru Vlahuta)

Intr-o tara asa de frumoasa, cu un trecut asa de glorios, in mijlocul unui popor atat de destept, cum sa nu fie o adevarata religie iubirea de patrie si cum sa nu-ti ridici fruntea, ca falnicii stramosi de odinioara, mandru ca poti spune: "Sunt roman!" (Alexandru Vlahuta)

"Nimeni n-a iubit ca mine; nimeni n-a suferit cat am suferit eu." Toti zicem asa. si toti avem dreptate. (Alexandru Vlahuta)

Toate visurile prea frumoase sunt semne neindoielnice de mari nenorociri viitoare, si omul ar trebui sa cunoasca, in cele din urma, ca tocmai atunci cand se lasa a fi mai stapanit de farmecul unor iluzii mai dulci, e o durere mai grea, care i se urzeste si-l asteapta. (Alexandru Vlahuta)

Viata lui Nicolae Grigorescu o povestesc operele lui. O viata simpla, tacuta, ordonata, puternica, inchinata toata artei lui. in afara de arta nimic nu exista pentru el. Acolo si-a pus adanca lui iubire de natura, de podoabele si de tainele ei, minunate pretutindeni, dar mai ales in tara si in faptura neamului lui, acolo iubirea de bine, de adevar si de frumos. (Alexandru Vlahuta)

ii trebuie neamului acestuia o generatie care sa se jertfeasca, o generatie de viteji si de patrioti pana la nebunie. in toate timpurile au fost cautati oamenii de treaba, dar niciodata n-am avut mai mare nevoie ca acum de luptatori hotarati, de oameni vrednici si de caracter pe care sa nu-i abata nimic din drumul lor, sa nu-i ademeneasca nici stralucirile desarte ale puterii, nici pofta de un trai mai indestulat, nici slava cea ieftina si trecatoare, pe care o vantura de colo-colo huietul multimii. (Alexandru Vlahuta)

Si noi aveam nevoie de un glas care din adancul acestei vieti sa se ridice si despre aceasta viata sa ne vorbeasca. Un asemenea glas am avut in Grigorescu. Cum a vorbit el, in limba formelor si a colorilor, despre tara si despre neamul lui, a fost mai mult decat indeplinirea unei chemari de artist. Un aparator inflacarat, un sol neadormit al geniului nostru, in fata lumii care nu ne cunostea si in fata veacurilor viitoare, iata ce-a fost omul acesta pentru noi. (Alexandru Vlahuta)

S-acum douazeci de ani, tot pe-aici, prin locurile acestea de-atatea ori stropite cu sange, s-au intors ostasii nostri biruitori din campiile Bulgariei. Rarite erau randurile, si steagurile zdrentuite de gloante, dar pe chipurile uscate si pline de praf ale acelor viteji cari vazusera moartea asa de-aproape stralucea ca o lumina dumnezeiasca; toata lumea se descoperea cu respect inaintea lor - pe strazile orasului flori li s-aruncau din balcoane, si ochii se umezeau de lacrimi privindu-i, lacrimi de iubire, de recunostinta, de admiratie. (Alexandru Vlahuta)

Fiecare suflet isi poarta chipul care i se potriveste. Daca nu si-l are de la inceput croit pe seama si faptura lui, singur si-l modeleaza, din launtru in afara, incetul cu incetul. Nu e linie, nu e trasatura cat de neinsemnata in figura unui om care sa nu corespunda unui anume gest sufletesc. Mai intai gura e modelata de miscarile si de caldura cugetarii, de vorbele pe cari le spune, si mai ales de cele pe cari nu le spune; apoi ochii, ochii cari, invaluind formele de afara cu privirea sufletului care se uita prin ei, capata, cu vremea, caracterul, expresia fundamentala, coloarea privirii, a undei acesteia de viata, incarcata de dragoste sau de ura, de bunatate sau de rautate, de lumina sau de intuneric, dupa cuprinsul adancului din care pleaca. si toata fata, cu liniile si cu miscarile ei, sfarseste astfel prin a fi opera firii noatre, a sentimentelor si gandurilor noastre. (Alexandru Vlahuta)






Citate de Alexandru Vlahuta


Aceasta pagina a fost accesata de 1031 ori.
{literal} {/literal}