Victor Eftimiu - Amintiri despre Vlahuta
de Alexandru Vlahuta
Vlahuta era o inteligenta catifelata, ontuoasa. Calm, politicos, ingaduitor, el ramanea totdeauna in umbra; cu discretia perfectului amfitrion, lasa pe ceilalti sa vorbeasca, le crea un auditoriu favorabil si privea cu un zambet amabil neintelegerile dintre ei.
Iata ce ne povesti Vlahuta, intr-o zi, cu vocea lui baritonala, de care mi-a adus de atatea ori aminte, mai tarziu, vocea lui Aristide Briand:
-Ne citise Delavrancea, lui Iancu si mie, nuvela lui, Parazitii. Ne-am despartit trecut de miezul noptii. Pe la ceasurile doua ma pomenesc ca ma scoala din somn servitoarea, speriata: 'Conasule, a venit domnu' Caragiale!"
Am sarit si eu din pat si m-am dus sa-i deschid. Iancu era la usa, cu ochii in pamant, doborat de o mare durere.
-Ce e, Iancule? l-am intrebat ingrijorat.
-Rau, mai, rau!
-Ti-e nevasta bolnava?
-Mai rau!
-Ti-o fi murit vreun copil?
-Mai rau!
-Atunci ce?
-Ce-a fost asta, ma? Literatura e asta? Sa ne faca noua una ca asta?!
Si Caragiale incepu sa repete, indignat, replicile din Parazitii.
Apoi in concluzie:
-Literatura e asta, ma, literatura?!
Si pleca, asa cum venise, cu ochii in pamant, coplesit de o mare durere...
Imi aduc aminte de aceasta poveste a lui Vlahuta si ma gandesc cu duiosie ca tinerii pamfletari, temutii polemisti de azi, sunt niste serafimi pe langa maestrii de odinioara...
(1937)
Victor Eftimiu - Amintiri despre Vlahuta
Aceasta pagina a fost accesata de 2156 ori.
