Amintiri despre Eminescu (decembrie 1882)
de Alexandru Vlahuta
Intr-o dimineata, era prin sarbatorile Craciunului, ma duceam la Eminescu. El sta in Stirbei Voda intr-o casuta veche. Cum scobeam dinspre Episcopiei, pe linga otel Manu, il vad inaintea mea viind zgribulit, cu gulerul ridicat, cu palaria pleostita trasa pe ochi, cu miinile la piept, virite in miecile unui paltonas cam subtirel. Venea repegior, in fuga marunta si saltareata a picioarelor inghetate, caci era numai in ghete si era zapada si viscol mare ... Il gonise frigul de-acasa si venea la cafenea sa se incalzeasca. Am intrat la Imperial, ne-am asezat la o masa mai peaproape de soba, - pe fata poetului, pururea sfioasa, era in dimineata aceea o blindetesi o bunatate de copil sfint. Imi intinse mina, ca sa vad cit e de rece - imi spuse ca de doua zile nu s-a ma facut foc la el, ca toata noaptea a tremurat, ca e si cam umeda camera lui, si ca multe sarbatori triste a avut el de cind face umbra pamintului, dar prin asa urita saracie si ginduri urite, ca de data asta, nu-si aduce aminte sa fi mai trecut.
Amintiri despre Eminescu (decembrie 1882)
Aceasta pagina a fost accesata de 2300 ori.
