Pe Ialomita. De la Targovistea la Petrosita
de Alexandru Vlahuta
Soseaua care se radica din Targoviste spre munti merge pe stanga Ialomitii, de-a lungul vaii ce se deschide ca o albie intre doua siruri de dealuri din ce in ce mai inalte, din ce in ce mai repezi si mai imponcisate . E o dimineata senina si racoroasa de pe la sfarsitul lui august. Trecem pe sub viile si livezile asternute pe costisa din dreapta. De sus, de pe magura cea mai inalta, ne priveste Manastirea Dealului. Putin mai in fund, pe un alt varf de magura, sta manastirea Golgota, intemeiata de Patrascu-voda, tatal lui Mihai Viteazu, iar mai jos, la curmatura dealului, ferita de privala lumii, e Viforata, manastire de calugarite.
Dulce miroase in aerul diminetii fanul de pe lunca, si-i asa liniste - nu se aude decat tropotul cailor pe drumul neted si uscat. in urma noastra, Targovistea s-afunda, se sterg una cate una turlele numeroaselor ei biserici. Un farmec deosebit da acestei vai privelistea casutelor albe ce se ivesc dintre pomii incarcati de rod; sate mari, indestulate, isi intind gospodariile de o parte si de alta a raului pana-n negura muntilor. Printre ele trece calea ferata la baile Pucioasa. Iata Doicestii, sat vechi, care-si are si el istoria si ruinele lui de intariri si de palate: se spune din batrani c-aici se trimiteau doicile cu pruncii domnesti cand era razboi in tara. Mai incolo, dupa un crang de alunis, sotanga isi disterne livezile de pruni si ogoarele de porumb pe malul drept al Ialomitii, pe traganatele tapsane ce-ascund in sanul lor bogate straturi de carbune. Iata Laculetele: in stanga, o fabrica mare -pulberaria statului, in dreapta, pe magura ce se-nalta chiar din marginea soselii, sunt presarate vile frumoase, vesele, cu gradiniti in fata, cu drumuri prunduite ce se deapana pe sus, in rotocoale largi, de la usa la usa - ai zice ca un oras nou sta sa rasara, impins de comorile dinlauntrul pamantului. De-aici incep Glodenii, satul norocos sub care galgaie izvoarele de pacura: o suta de guri sorb afara bogatia aceasta minunata, stoarsa din namolul gras al vechilor mari, adunata picatura cu picatura in mii si mii de veacuri, gonita din cine stie ce departari, pe jgheaburi intunecoase, de uriasele framantari ale globului si stransa aici, ca de o mana prevazatoare, in tainuitele cisterne ale adancului. Un miros care nu e deloc placut ne vesteste c-am intrat in Pucioasa, asezare frumoasa, intr-o vale deschisa, pe raul Ialomita, de o parte si de alta dealuri usor traganate, in fund, privelistea muntilor acoperiti de codri; dincolo de rau, de subt o ruptura de mal, tasnesc binefacatoarele izvoare de pucioasa si de fier. Peste deal, spre apus, sunt baile de iod de la Valcana. Un izvor de pucioasa mai e si la Bezdead, cel mai intins si mai bogat sat din muntii Dambovitii. Acolo, in marginea de sus a satului, e un zid inalt de stanci foioase, numit - pentru ecoul raspicat si puternic pe care-l da - Malul-de-rasuna.
De la Motaeni in sus valea incepe sa se stramteze; soseaua tine mereu serpuirile Ialomitii, care de-aci incolo prinde-a lua glas: tot mai limpezi si mai repezi s-azvarl undele ei printre bolovani, imbrancind pe unii cu manie, mangaind pe altii si puindu-le pe crestet rotunde coifuri de otel. Intram pe la amiaza in Petrosita, sat mare cu mai multe catune frumos revarsate pe braiele plaiului - de jur imprejur case albe, din ce in ce mai rare, se urca pe coastele dealurilor, ca si cum s-ar fi luat la intrecere: care sa priveasca mai de sus - in lungul apei, hierastraie, mori, pive si darste, zorite, se striga unele pe altele pana hat, in capatul de sus al Moroenilor, de unde-ncepe inalta pustietate a muntilor, mareata si linistita imparatie a Bucegilor.
Pe Ialomita. De la Targovistea la Petrosita
Aceasta pagina a fost accesata de 2239 ori.
